Străinul care mă iubea – Dana Bordea – 574pag
Până la această carte nu am citit nimic de autoare. Celelalte cărți ale ei nu m-au atras deloc, toată nebunia care s-a creat în jurul craiului Leu nu a fost pe gustul meu și am stat deoparte.
Așa cum mă stiți, scriu exact ce simt la finalul lecturii. Când intru în poveste, nu stau să mă gândesc de cine este scrisă, la ce editură, intru în poveste și punct.
Nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut.
Îl avem pe Patrick Man, un bărbat frumos care se pregătește pentru o campanie electorală, el candidând la primaria unui oras. Este un bărbat văduv, soția lui, Sandra, a murit în urmă cu doi ani, un bărbat care nu a putut să treacă peste această suferință, care nu își găsește locul, care suferă foarte tare. O cunoaște pe Aria care seamănă foarte mult cu soția lui decedată și devine obsedat de aceasta. O amețește, o vrăjește, o amenință, o domină, toate acestea fără să o iubească. L-am urât din tot sufletul meu pentru felul cum s-a purtat cu Aria. Nu este un personaj cu care eu am rezonat. El nu era un om nebun, era un om care suferea și care dorea să o mai aibă puțin pe soția lui și s-a folosit în cele mai urâte moduri de Aria. Eu nu am simțit nici până la sfârșit că el s-a îndrăgostit de ea, și-a găsit cumva liniștea, dar nici vorbă de dragoste. Inima lui îi aparține pe veci soției.
Aria s-a îndrăgostit nebunește de el, nici nu avea cum să îi reziste, omul acesta putea să îngenuncheze cel mai puternic om. Cu Aria am rezonat, în cele mai multe momente am înțeles-o, când o femeie este îndrăgostită speranța moare ultima și ea a sperat că Patrick se va îndrăgosti de ea, nu de sosia Sandrei.
Din punctul meu de vedere, cartea a fost cam lălăită pentru gustul meu, un pic sufocantă. Am avut foarte multe momente în care am simțit că autoarea se repetă, că se bate pasul pe loc.
Începutul cărții este sfâșietor, acele scrisori mi-au adus lacrimi în ochi și nici nu vreau să imi imaginez prin ce trece o persoană care a pierdut pe cineva drag. După prefața tulburătoare, autoarea a început cartea cu o scenă de dragoste. Eu aș fi făcut trecerea mai lină. Mi s-a părut mult prea bruscă trecerea de la acele scrisori la o scena de dragoste, scrisă frumos, dar cred că trebuia un pic altfel. Asta este părerea mea, așa am simțit eu.
Mi-a plăcut omul politic Patrick care încerca să fie corect într-o lume unde domnește corupția. Am luat parte la o campanie electorală, am văzut și la tv cum stau lucrurile. Mi-a plăcut accentul pus pe discursurile lui, pe modul cum încerca el să facă lucrurile, că dorea să rămână curat. Ceea ce a scris autoarea despre alegeri vom avea tot timpul să le vedem anul acesta live, nu uitați ca urmează patru serii de alegeri.
Din punctul meu de vedere cartea s-a terminat la pagina 488. Restul nu își mai avea rostul, pentru că s-a dus povestea într-o zonă a telenovelelor și nu a mai fost pe placul meu. Da, aș fi ințeles unele lucruri dacă autoarea lăsa mici indicii pe parcursul cărții, poate a lăsat, dar eu nu le-am simțit și nu am înțeles întorsătura de situație de la sfârșit.
Suferința poate face din cel mai puternic om, un om foarte slab. Trebuie să fii tare ca să nu cazi în depresie după o pierdere care ți-a lăsat sufletul pustiu. Cu toate astea nimic nu justifică multe dintre acțiunile lui Patrick. A dat dovada de egoism. Aria a fost foarte puternică, i-a adus liniște, o familie și echilibru în viață.
Ar mai fi lucruri de spus, dar mă opresc aici. Vă invit să citiți cartea și să vă formați propria părere. Nu trebuie să fiți de acord cu mine.Fiecare om înțelege cartea din mai multe privințe și o trece prin anumite filtre. Puteți să fiți sau să nu fiți de acord cu mine, dar vă recomand să citiți, niciodată să nu vă opriți.
Cartea se poate comanda de aici : www.editurapetalescrise.ro
Recent Comments