Maxim mi-a plăcut această carte. Îmi era tare dor de o astfel de poveste, cutremurătoare, dar totuși atât de dulce.
Lizzie și-a pierdut soțul și trebuie să învețe să fie și mama și tată pentru fetița ei. Tristan și-a pierdut soția și copilul și trebuie să meargă mai departe, să respire din nou. Ce se întâmplă când aceste două suflete atât de rănite se întâlnesc? Vă zic eu, se naște o poveste de dragoste foarte frumoasă.
Toată lumea îi zice lui Lizzie să stea departe de Tristan că nu este ce îi trebuie ei, dar mai ales Tanner care este prietenul cel mai bun al fostului soț. Unii oameni ascund secrete urâte și sunt în stare de niște fapte greu de înțeles.
Tristan nu vrea decât să învețe cum să trăiască fără soția și copilul lui, cum să nu se mai simtă vinovat, cum să respire făra ei.
Cei doi se vor apropia datorită suferinței lor, își vor alina unul altuia rănile și vor începe să spere din nou.
Normal că nimic nu este ușor, au de înfruntat o problemă destul de serioasă, viitorul lor depinde de rezolvarea acesteia.
Am citit cartea cu atât de multă plăcere. A fost despre iubire, familie, despre a doua șansă și despre iertare și împăcare cu tine însuți.
Până la această carte nu am citit nimic de autoare. Celelalte cărți ale ei nu m-au atras deloc, toată nebunia care s-a creat în jurul craiului Leu nu a fost pe gustul meu și am stat deoparte.
Așa cum mă stiți, scriu exact ce simt la finalul lecturii. Când intru în poveste, nu stau să mă gândesc de cine este scrisă, la ce editură, intru în poveste și punct.
Nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut.
Îl avem pe Patrick Man, un bărbat frumos care se pregătește pentru o campanie electorală, el candidând la primaria unui oras. Este un bărbat văduv, soția lui, Sandra, a murit în urmă cu doi ani, un bărbat care nu a putut să treacă peste această suferință, care nu își găsește locul, care suferă foarte tare. O cunoaște pe Aria care seamănă foarte mult cu soția lui decedată și devine obsedat de aceasta. O amețește, o vrăjește, o amenință, o domină, toate acestea fără să o iubească. L-am urât din tot sufletul meu pentru felul cum s-a purtat cu Aria. Nu este un personaj cu care eu am rezonat. El nu era un om nebun, era un om care suferea și care dorea să o mai aibă puțin pe soția lui și s-a folosit în cele mai urâte moduri de Aria. Eu nu am simțit nici până la sfârșit că el s-a îndrăgostit de ea, și-a găsit cumva liniștea, dar nici vorbă de dragoste. Inima lui îi aparține pe veci soției.
Aria s-a îndrăgostit nebunește de el, nici nu avea cum să îi reziste, omul acesta putea să îngenuncheze cel mai puternic om. Cu Aria am rezonat, în cele mai multe momente am înțeles-o, când o femeie este îndrăgostită speranța moare ultima și ea a sperat că Patrick se va îndrăgosti de ea, nu de sosia Sandrei.
Din punctul meu de vedere, cartea a fost cam lălăită pentru gustul meu, un pic sufocantă. Am avut foarte multe momente în care am simțit că autoarea se repetă, că se bate pasul pe loc.
Începutul cărții este sfâșietor, acele scrisori mi-au adus lacrimi în ochi și nici nu vreau să imi imaginez prin ce trece o persoană care a pierdut pe cineva drag. După prefața tulburătoare, autoarea a început cartea cu o scenă de dragoste. Eu aș fi făcut trecerea mai lină. Mi s-a părut mult prea bruscă trecerea de la acele scrisori la o scena de dragoste, scrisă frumos, dar cred că trebuia un pic altfel. Asta este părerea mea, așa am simțit eu.
Mi-a plăcut omul politic Patrick care încerca să fie corect într-o lume unde domnește corupția. Am luat parte la o campanie electorală, am văzut și la tv cum stau lucrurile. Mi-a plăcut accentul pus pe discursurile lui, pe modul cum încerca el să facă lucrurile, că dorea să rămână curat. Ceea ce a scris autoarea despre alegeri vom avea tot timpul să le vedem anul acesta live, nu uitați ca urmează patru serii de alegeri.
Din punctul meu de vedere cartea s-a terminat la pagina 488. Restul nu își mai avea rostul, pentru că s-a dus povestea într-o zonă a telenovelelor și nu a mai fost pe placul meu. Da, aș fi ințeles unele lucruri dacă autoarea lăsa mici indicii pe parcursul cărții, poate a lăsat, dar eu nu le-am simțit și nu am înțeles întorsătura de situație de la sfârșit.
Suferința poate face din cel mai puternic om, un om foarte slab. Trebuie să fii tare ca să nu cazi în depresie după o pierdere care ți-a lăsat sufletul pustiu. Cu toate astea nimic nu justifică multe dintre acțiunile lui Patrick. A dat dovada de egoism. Aria a fost foarte puternică, i-a adus liniște, o familie și echilibru în viață.
Ar mai fi lucruri de spus, dar mă opresc aici. Vă invit să citiți cartea și să vă formați propria părere. Nu trebuie să fiți de acord cu mine.Fiecare om înțelege cartea din mai multe privințe și o trece prin anumite filtre. Puteți să fiți sau să nu fiți de acord cu mine, dar vă recomand să citiți, niciodată să nu vă opriți.
Recent Comments