Cu Vi Keeland mergi la sigur. Știi cum scrie, știi la ce să te aștepți, iar la final rămâi cu un zâmbet pe buze. Cărțile ei sunt ușor de citit, deși niciuna din ele nu seamănă cu cealaltă.
De data aceasta protagoniști sunt Rachel și Cain. El este profesor, iar ea este asistenta lui. Ea află acest lucru a doua zi după ce se leagă de bietul băiat și îl face în toate felurile, crezând că este cel care i-a frânt inima prietenei sale.
La prima vedere pare o poveste simplă, mega clișeică, dar în momentul în care apare un capitol din tinerețea lui, lucrurile încep să se complice și începem să punem piesele de puzzle la locul lor.
Mi-a plăcut felul în care a trecut prin viață Rachel, chiar dacă trecutul a fost foarte urât pentru ea, nu s-a lăsat înfrântă, a răzbit și s-a dovedit o persoană foarte cerebrală. El, o bomboană de băiat care a trecut prin multe schimbări și a știut ce are de făcut ca să o păstreze pe Rachel.
Până nu uit, trebuie să vă mai spun că mi-au plăcut mult personajele secundare. O bilă albă pentru scriitoare :D.
Una peste alta a fost o poveste drăguță, care mi-a plăcut, mi-a lăsat o stare de bine și abia aștept să trec la următoarea carte semnată de Vi Keeland.
Doamne, cât am așteptat această carte, cît de mult mi-am dorit să citesc o astfel de poveste. Pentru astfel de cărți, de povești, nu renunț la romance. Pentru mine, nimic nu se compară cu o carte romantică, bine construită, scrisă bine, cu personaje mature, cu personaje cu slăbiciuni, frustrări, dar care nu dau în prostie și care nu cred că lumea se învârte doar în jurul lor.
Bliss și Garrick sunt două personaje puternice, hotărâte, foarte bune profesioniste și capabile de lucruri mărețe și mai ales foarte iubitoare.
Bliss este în ultimul an de facultate și, considerându-se ultima virgină la vârsta aceasta se hotăraște să schimbe această situație, impulsionată și de prietena ei. Zis și făcut, merg într-un bar, nu găsește nimic care să îi placă. În drum spre toaletă, karma intervine și la una dintre mese vede un barbat care citește Shakespeare. Punct ochit, punct lovit: acesta este bărbatul cu care dorește să își piardă virginitatea. Dar, apare o problemă, el, frumos de pică, nici ea nu era de lepădat, dar ce te faci când o apucă frica pe fata noastră exact când lucrurile deveneau mai fierbinți și dă bir cu fugiții, invocând o minciună.
Și de aici povestea ia o întorsătură la 180 de grade și pășim în viața personajelor și mai ales în lumea teatrului. Ce credeți? El este profesorul ei și, na, problemă.
Și de aici apare maturitatea personajelor, chiar dacă ele sunt conștiente că nu este tocmai indicată o relație profesor- student, totuși nu pot sta departe. El este un profesionist desăvârșit, nu face nicio greșeală și îi recunoaște talentul fetei. Ea, chiar dacă este luata prin suprindere de evenimente, le face față cu brio, reacționează cum trebuie și se concentrează pe scopul propus.
Mai departe nu vă mai zic, trebuie să citiți cartea ca să înțelegeți sentimentele lor, să intrați în viețile lor și mai ales să fiți martorii frumoasei lor povești de dragoste.
Dacă vă așteptați la un pornoșag, vă sfătuiesc să nu dați banii pe această carte pentru că veți fi dezamagiți.
Aceasta este părerea mea și da, cartea merită cinci stele și nu am lăsat-o din mână până nu am ajuns la final.
Dacă mai aud pe cineva afirmând că autorii noștri nu scriu bine, îi dau cu o carte în cap. Avem atât de mulți autori buni, care chiar scriu și știu cu ce se mănâncă această indeletnicire. Dacă ați dat peste o carte proastă, nu înseamnă că toți scriu așa. Dacă din cinci cărți citite, una este bună să știți că voi ați căștigat. Da, sunt și autori care scriu foarte slab, ca să nu zic prost, dar aceștia nu sunt majoritatea.
Mi-a plăcut mult de tot “ Sînt o babă comunistă“. Cartea ne este povestită din persepectiva Emiliei, o doamnă care a prins și comunismul, dar și democrația de după revoluția din 1989. Într-o notă veselă, cu un umor fin, autorul ne poartă în viața Emiliei din frageda copilărie până la bătrânețe. Copilărind într-un sat, unde munca era prioritară înainte de orice, Emilia și-a promis că va ajunge o orășeancă și niciodată nu se va mai întoarce la țară. A avut multă ambiție și nimic nu a oprit-o din scopul ei de a fi doamnă de oraș. Către bătrânețe este nostalgică, se gândește la anii comunismului când avea un loc de muncă bun, ceva banuți în buzunar și fără grija zilei de mâine. Ea a fost una dintre persoanele care a dus-o bine, căreia nu i-a lipsit nimic, dar nu pentru toată lumea a fost la fel.
Eu am avut șapte ani la revoluție și amintiri despre perioada comunismului nu am, știu unele lucruri din poveștile părinților, iar mai târziu din cărțile citite sau informațile găsite în online.
Începutul cărții a fost foarte spumos. Alice, fata Emiliei, plecată în Canada o sună și îi spune că vine în țarp ca să le prezinte iubitul. Și începe Emilia noastră pregătirile pentru primirea fetei și a feciorului. Șmotru în casă mai ceva decât într-o farmacie, oale multe pe aragaz cu tot felul de bunătăți, schimbat de perdele că doar vine băiatul și nu sunt schimbate perdelele. Își pune bărbatul să zugrăvească tot palierul unde stăteau ei și ca totul să fie exemplar, Emilia și-a făcut programare și la coafor. Și…sună fata că au ajuns și îi așteaptă la restaurant la masă 😊.
Vă zic că primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat cartea a fost să intru pe Libris.ro și să îmi comand două cărți ale autorului. Pe mine m-a câștigat de cititoare.
Nici nu știu cum să încep…sunt contrariată. Cartea a fost foarte bună, povestea crunt de dură, și cu toate astea am rămas cu o întrebare. Când ai 17 ani, de ce să scrii cărți atât de triste, drame? Și apoi se mai spune că tineretul intră în depresie și are numeroase anxietăți. Nu pot să înțeleg adolescenții :D.
Să ne întoarcem la povestea noastră. Caleb este un băiat a cărui viata a fost spartă în sute de mii de bucăți. Mama lui a murit când el era micuț și a trebuit să trăiască lângă un tată alcoolic, abuziv. Ce a trăit lângă tatăl lui nu poate fi numită viață. Bătăile și umilințele pe care le-a încasat sunt greu de descris și de îndurat. Lumea lui era neagră, el era o umbră în această lume. Acasă era sacul de bătaie al parintelui care ar fi trebuit să îl iubească, să-l protejeze. La școală era sacul de bătaie al unui coleg, care își permitea datorită faptului că tatăl lui era guvernator.
Prima raza de lumină apare în prezența lui Cristian, un coleg nou care se mută în clasa lui Caleb și care locuiește lângă el. Chiar dacă viața este în continuare neagră, din când în când mai apare timid câte o rază de soare. Cristian a fost ancora lui de care s-a agățat cât de mult a putut. Acesta a fost mai mult decât prietenul lui, a fost salvarea lui.
Băiatul nostru era un copil foarte isteț, pasionat de poezie. Caietul de poezii era refugiul lui, lumea în care evada.
Oricât de neagră ar fi fost situația, la un moment dat lumina trebuia să își facă loc în atât de mult întuneric.
Soarta s-a dovedit blândă cu el până la urmă și i-a dat speranță, i-a dat lumina și l-a ajutat să zâmbească.
Vă invit să citiți o carte cutremurătoare, dură, plină de suferință, de lacrimi, de neputință, dar care la sfârșit o să vă lase cu o lacrimă de bucurie pe obraz.
Mi-a plăcut mult ce am citit, chiar dacă nu am înțeles de ce la 17 ani scrii drame. Da, știu viața nu este roz, dar la vârsta tinerei autoare ar trebui să fie.
“O carte magnetică, un Mister and Misses Smith modern, plin de adrenalină și suspans.“ Această afirmație a celor de la Bookzone m-a făcut să îmi doresc cartea neapărat și cât mai repede cu putință. Îmi aminteam scena din film, când cei doi încercând să se ucidă unul pe celălalt, au ajuns să se iubească cu ardoare, pasiunea fiind cea care a câștigat. Din punctul meu de vedere, cartea este departe de a fi un Mister and Misses Smith modern. Cred că această reclamă îi face un deserviciu cărții.
Elia și Patrik, doi orfani, două suflete cu a căror viață s-au jucat doi păpușari care aproape că au reușit să îi distrugă. Soarta a fost crudă cu ei, le-a dat o copilărie cu multe lipsuri, minciuni, abuzuri. Patrik a primit o șansă, el devenind spion și lucra pentru o agenție din Londa. Ea a rămas în orfelinatul unde a crescut, acesta fiind doar o perdea pentru afacerile murdare pe care le făcea unul dintre păpușari. Patrik a avut misiunea să vină în România și să ducă fata la Londra, la agenție. În momentul în care ochii celor doi se întâlnesc, atracția devine irezistibilă și al doilea păpușar îi aruncă într-o misiune, miza finală fiind ca fiecare dintre ei să se îndrăgostească de celălalt.
Pentru mai multe detalii și desfășurarea acțiunii vă invit să citiți cartea.
Cele ce urmează vor fi strict părerile mele pe care mi le asum, ca de fiecare dată. Nu a fost o carte rea, dar nu a fost o carte pentru mine. Scriitura mi-a plăcut, dar nu mi-a plăcut desfășurarea poveștii. Întregul roman mi s-a părut că a avut un iz de telenovelă și m-a dus cu gândul la filmul “Cine a ucis-o pe Sara“, la care se mai tot descoperea ceva, la care se mai afla ceva și povestea devenea tot mai încurcată. Povestea mi s-a părut mult prea lină, aș fi vrut mai multă acțiune. Mi-ar fi plăcut să îi văd în postura de agenți adevărați. Partea psihologică a romanului ar fi fost ok, dacă cele două personaje ar fi fost altceva, nu spioni. Și dacă tot am ajuns la acest capitol, el avea cele necesare pentru așa ceva, dar fata nici măcar nu se apropie de profilul unui agent secret. Doar pentru că a citit multe cărți și a stat în compania unei doamne pentru o perioadă de patru luni de zile, care trebuia să o învețe cum să seducă bărbații, nu a făcut-o agent secret. Ea de fapt nici nu trebuia să fie un spion, ea era un pion pe o tablă de șah, sau mai bine zis trebuia să devină regină și să domnească cu regele ei.
Repet, cartea nu a fost una rea, dar eu nu am rezonat cu povestea și a fost mult prea liniștită pentru gustul meu.
Recunosc că voi fi foarte subiectivă în această părere, am trecut cartea prin filtrul experienței mele ca mamă.
Mi-am crescut amândoi copiii singură, toată ziua au fost doar cu mine, soțul venind doar seara acasă. Ajutorul lui a venit mai mult în weekend. Am preferat să stau acasă, să am grijă de ei, să îi formez după chipul și asemănarea mea. Da, recunosc, copiii mei nu își strângeau singuri jucăriile la un an și ceva, nici acum că sunt măricei nu le strâng din proprie inițiativă, dar pentru asta avem reguli și responsabilități. Aaa, și niciodată Dragoș sau Irina nu au mâncat cu tableta, telefonul sau televizorul în fața lor. Că sunt mulțumită de ce am crescut este puțin spus, sunt mai mult decât mulțumită din toate punctele de vedere.
Cartea ne spune povestea unei familii unde mama vrea să se întoarcă la serviciu, luând decizia angajării unei bone. Toate bonele angajate s-au dovedit a fi orice altceva în afară de bone. Am avut impresia că la fiecare angajare au dat din lac în puț.
Din punctul meu de vedere, această carte este un strigăt să fim foarte atente pe cine băgăm în casă, cu cine ne lăsăm copiii. Imaginați-vă următorul scenariu: ați găsit bona perfectă și după două luni de zile vă luati sotul și plecați într-o vacanță de șase zile. Ce faceți dacă în momentul în care vă uitați pe camerele de supraveghere vedeți că în casa dumneavostră există și un bărbat și brusc camerele se sting și voi sunteți la 5000 de km depărtare? Eu aș fi făcut infarct, dar asta sunt eu. Am preferat să îmi neglijez cariera, să încerc să lucrez de acasă, dar copiii să fie sub atenta mea supraveghere.
O să mai spun doua lucruri: câți bani au cheltuit pe comisoanele agențiilor care sunt ca niște căpușe să încaseze bani, și câte bone au schimbat mai bine duceau copilul la o creșă privată și cu siguranță era mai bine pentru toată lumea.
Ce m-a deranjat cel mai tare din carte au fost următoarele cuvinte: “Vorbește frumos și corect. Pare genul care a citit integral colecțiile Danielle Steel și Sandra Brown, cărți de duzină, dar măcar a citit ceva.“ Nu am înteles-o pe asta cu cărți de duzină, cred că nu mă mai duce pe mine capul. Oricum, să știți că toată lumea a citit Sandra Brown, la un moment dat, doar că acum suntem doar pe Friedrich Wilhelm Nietzsche.
Per total, dacă sunteți în căutarea unei bone, citiți prima dată această carte ca să știți de ce să vă feriți.
Am citit un roman istoric care m-a cucerit de la prima până la ultima pagină. Cu o copertă superbă, o scriitură minunată, povestea foarte bine creionată, presărată pe alocuri cu elemente fantastice ,„Cele patru oglinzi ale adevărului” este cartea pe care eu o recomand cu mult drag, iar autoarea urca foarte sus în topul scriitorilor care scriu impecabil.
O parte mare din carte am citit-o afară, în parc, când supravegheam copiii la joacă și astfel am înțeles mai bine spiritul libertin al personajului nostru, dorința lui de libertate. Orice om are dreptul la libertate și suntem norocoși că trăim în vremuri mai pașnice și sclavia a fost abolită.
Pe Ștefan l-am cunoscut când era doar un pui de om, care locuia în casa unui vânător din pădurile Moldovei. Avea darul de a înțelege animalele și de a vorbi cu ele. L-am urmat la mănăstire, acolo ajungând pentru a-și perfecționa talentul de desenator. La vremea aceea era un puști naiv, cu o imaginație foarte bogată, avid de cunoaștere, foarte ușor influențabil. Soarta i l-a scos în cale pe Miro, pe care l-a considerat prietenul lui, pe care l-a ajutat, pe care l-a îngrijit atunci când acesta era la un pas de moarte. Miro este exact omul de care toată lumea ar trebui să se ferească, îți este prieten până are avantaje, apoi se descotorosește de tine ca de o cârpă uzată. Exact așa a făcut și Miro cu Ștefan, ca să își salveze pielea l-a vândut ca pe un sclav. Dumnezeu a fost bun cu el și i-a scos în cale un stăpân bun, un doctor alături de care avea să călătorească până la Constantinopol. I-am fost tovarășă invizibilă în călătoria lui către libertate, am plâns alături de el, m-am înfuriat la fiecare nedreptate care era comisă și aș fi vrut să intru în carte și să zic că nu este corect, că nu așa trebuie procedat.
Detaliile vremii au fost redate extraordinar de bine, de aici văzându-se documentarea atentă a autoarei și romanul devenind unul perfect.
în fiecare dintre cele patru oglinzi ni se relatează o bucată din viața lui Ștefan, copilul credul, devenit matur mult înaintea timpului.
Călătoria personajului nostru din cetatea Sucevei, atât de frumos descrisă, și până în Constantinopol a fost și o călătorie interioară, o cunoaștere a sinelui, o lecție de viață.
Personajele au fost foarte bine creionate, aș zice că autoarea s-a teleportat în trecut pentru a se documenta și a știut exact cum să descrie fiecare peisaj, situație, emoție si trăire.
Vă mai spun un singur lucru, luați cartea în mână, uitați-vă la coperta și încercați să vă imaginați ce se ascunde în spatele ei. Vă zic eu că orice v-ați gândi este 1% din ce a putut să scoată autoarea. Coperta este răvășitoare din foarte multe puncte de vedere, dar pe aceastea le veți afla doar citind cartea.
Un roman pentru care cinci stele sunt foarte puține, o carte pe care eu o recomand din toată inima.
Am o problemă cu această carte, miroase foarte urât. Paginile au un miros tare ciudat. În prima fază nu știam ce miroase în zona cărților, m-am tot uitat până am dat cu nasul de carte. Ciudat este că din cele trei pe care le-am comandat, doar aceasta are un miros greu. Poate să fie din cauza cleiului cu care a fost prinsă cartea sau din alt motiv.
Se simte că autoarea este familiarizată cu mitologia greacă și se simte că i-a studiat și i-au plăcut, dar nu știu dacă folosirea lor ca și comparație cu personajele au adus un bonus cărții. Din punctul meu de vedere, nu. Pe mine a reușit un pic să mă amețească, dar nu spun că asta ar fi o problemă, este doar părerea mea.
În rest numai cuvinte de laudă, mi-a plăcut povestea. Phoebe și Miles sunt două personaje puternice. Soarta s-a jucat urât de tot cu ei, aruncându-i unul împotriva celuilalt. Au fost ca niște papuși în mâinile unui păpușar. Îmi place la autoare că în fiecare carte a ei, prietenii personajelor sunt prezenți și la nevoie sar și în foc pentru ei.
Cartea începe cu un prolog care îți provoacă fiorii pe șira spinării. Fata este legată, iar Miles îi spune că va plăti pentru moartea fratelui său geamăn. Acesta o acuza pe Phoebe că l-a lasat pe Cam să moară singur, ea plecând de la locul accidentului ca să își salveze viața. Și de aici începe povestea, și începem să punem fiecare piesă de puzzle la locul ei.
El promite că se va răzbuna, ea jură ca nu asta a fost intenția ei. El o iubește până la zei și înapoi, dar nu o poate ierta. Ea îl iubește până la Muntele Olimp și se consumă foarte tare pentru că nu îi poate spune tot adevarul. Dușmanul pândește din umbră!
Offf, greu cu dragostea asta. Iar când cineva se joacă cu mintea ta, și încearcă să îți plaseze accidente la tot pasul este foarte greu să mai rămâi cu creierii limpezi.
Un big like pentru tații gay ai fetei. Doi bărbați extraordinar de frumoși, bogați și protectivi față de comoara lor.
Dacă vă doriți să citiți o carte alertă, cu amprente puternice din mitologia greacă aceasta este recomandarea mea.
Am terminat cartea cu lacrimi în ochi. M-a durut tot sufletul pentru fetița Bogdana. Am citit o carte pe care v-o recomand din toată inima. O să aflați cât de ușor poate fi distrusă copilăria unui suflet nevinovat. În loc să se bucure de toate minunile copilăriei, Bogdana îndură lucruri greu de crezut. O mama pe care aș strânge-o de gât, mai mulți tați ,unul mai rău ca celălalt, un tata natural care a lipsit complet din viața ei și cu toate acestea Bogdana este o fetiță puternică.
Autoarea începe cartea așa: “Flori de tei reprezintă un roman autobiografic împletit cu pasaje ficționale.“ Ea și-a pus pe tavă o bucățică din suflet și îi mulțumesc. Nu știu de unde a avut toată puterea să treacă peste toate neajunsurile, bătăile și lucrurile jenante la care a trebuit să facă față. Eroina noastră și-a găsit consolare în cărți, evadând din realitatea crudă și fiind purtată prin intermediul cărților în cele mai frumoase locuri. Vă mai spuneam zilele trecute că bunicile sunt cele mai de preț icoane pentru noi. Și în cazul Bogdanei, bunica a fost îngerul ei, cea care a fost mereu lângă ea, care și-a luat de la gură ca să îi dea nepoateiși care o îmbrățișa atunci când viața dădea cu ea de pământ.
Nu știu cât la sută este ficțiune sau dacă toată cartea este realitate, dar mă bucur pentru ce a ajuns Bogdana. A iertat, dar nu a uitat prin ce a trecut și a ajutat ca altor copii să le fie un pic mai ușor decât i-a fost ei. Timpul s-a dovedit bun cu ea, iubirea a fost acolo langă ea și când a sosit momentul s-a materializat în soțul ei, prietenul ei și confidentul ei.
Vă recomand o lectură care o să vă tulbure și care o să vă reamintească să prețuiți ceea ce aveți acasa. Trebuie să fim alături de copiii noștri cu multă iubire.
Lanțul adicției ne spune povestea Joannei, dar poate fi povestea Carolinei, a Irinei, a Laurei sau a unei alte fete. În acest moment poate o prietenă, o cunoștință este în pielea personajului nostru și poate nu ia decizia cea mai buna și rămâne într-un cerc vicios foarte periculos pentru sănătatea și viața ei.
Fetele care sunt crescute la țară, după anumite principii, foarte modeste, în momentul în care ajung la oraș, de cele mai multe ori sunt depășite de situație și le trebuie o foarte mare încredere în ele și putere ca să reziste tentațiilor orașului.
Joanna ne spune povestea ei, poveste care începe pe când împlinea 10 și credea că lumea este un loc minunat. Toate acestea se năruie ca un castel făcut din nisip. Viața este o luptă permanentă și doar cei mai puternici îi fac față. Ajungând la liceu în oraș, viața îi este dată peste cap și este la un pas de colaps. Norocul a fost de partea ei și și-a revenit rapid, a pus școala pe primul loc și și-a văzut de drumul ei. Prima prietenă Ania s-a dovedit a fi o prefăcută, o persoană interesată doar de propria persoană. Fratele ei, Filip, a fost exact opusul ei pana în momentul în care a intrat în lumea drogurilor. Filip s-a îndrăgostit de Joanna încă de când aceasta era o puștoaică care pășea timidă pe scările liceului. Soarta i-a despărțit și s-au revăzut când fata a împlinit 18 ani și din acel moment au fost împreună până într-un moment. Se pare că oricât de mare ar fi iubirea, drogurile și dependența de ele este mult mai mare, un cerc vicios din care ieși foarte greu. Toată cartea este scrisă într-o manieră caldă, chiar dacă dependența de droguri nu este o treabă ușoară, autoarea a îndulcit foarte mult povestea cu introspețiile ei pe care și le nota în jurnal, cu aducerea bunicii în primul plan. Cred că bunica este icoana cea mai sfântă pentru foarte multe fete. Pentru mine așa a fost și tot ce am învățat și mult din omul care sunt astăzi se datorează ei. Regret că s-a dus sus în cer prea devreme și nu a apucat să se mai bucure de mine și de strănepoții ei.
Autoarea și-a creionat un personaj feminin foarte puternic, un personaj credincios, care nu și-a uitat niciodată rădăcinile și care a fost mereu cu capul pe umeri.
Ne doare foarte tare când îl vedem pe omul iubit că își distruge viața, dar trebuie să luăm o hotărâre, să decidem ce vrem să facem cu viața noastră. Rămânem într-un cerc vicios care nu se va termina bine sau riscăm și plecăm cât vedem cu ochii înainte?
Romanul este unul dur, realist care ne lasă cu multe întrebări după citirea lui și cu dorința de a vorbi cât mai mult cu copiii noștri de a le spune cât de periculoase pot fi drogurile, cât de important este să fii atent atunci când îți alegi prietenii și mai ales niciodată să nu îți fie rușine de condiția ta. Dacă tu ești cu o condiție mai modestă și celălalt are o condiție mai bună, asta nu înseamnă că tu ești mai prejos. Să fii om îi lucru mare!
Vă recomand acestă carte. Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută și abia aștept următorul volum pentru că vreau să știu unde a ajuns Joanna și dacă lanțul adicției s-a rupt definitiv și irevocabil.
Recent Comments