Când trei bărbați frumoși, bogați, deștepți, fac un pariu a cărei miza este chiar inima lor, nu te poți aștepta decât la o poveste foarte bună.
Al doilea volum din seria ” Clubul Burlacilor”, s-a ridicat la nivelul așteptarilor mele. Dupa ce i-am aflat povestea lui Nathan, a venit timpul ca Luke Archer să fie în lumina reflectoarelor.
Obișnuit ca toate femeile să îi cadă la picioare, el fiind fundașul vedetă al echipei de fotbal american New York Empire, soarta vrea să se joace cu el și în drumul lui apare Miranda. Aceasta este asistenta companiei de concierge din clădirea unde locuiește Luke. O singură întâlnire între cei doi a fost suficientă pentru a-și dori mai mult. Luke este un profesionist desăvârșit, ea este o profesionistă impecabilă. Fiecare este foarte bun în profesia lui, dar ei vor altceva, visurile lor sunt altele, pentru ei încă de neatins. Și aici intervine karma care îi face să se descopere unul pe celălalt, să le arate și alte soluții, să îi învețe să iubească, să trăiască și să se bucure de tot. Legatura care se înfiripă intre ei este strict sexuala, dar fără să își dea seama se transformă în relație și acest lucru îi sperie. Cei doi protagoniști seamănă foarte mult unul cu celălalt, dar le trebuie ceva timp până descoperă câte lucruri au în comun și cât de mult se pot susține unul pe celălalt.
Rețeta perfectă pentru o carte romantică este următoarea: două personaje sexy, inteligente, curajoase, o poveste frumoasă între cei doi, un pic de intrigă și gâlceavă si un sfârșit care să îți crească glicemia. Pentru mai multe sfaturi, contactați-mă :P.
Oare va caștiga și Luke pariul? Va găsi iubirea adevărată și liniștea? Rămâne de văzut 😛
Am început cartea cu lacrimi în ochii. Nota autoarei de la începutul cărții m-a terminat. Vorbește despre ultima ei conversație cu tatăl ei, acesta fiind diagnosticat cu Covid. Cu toată durerea din suflet, s-a adunat și a scris un volum excepțional. Asta înseamnă să fii un mare autor. ❤️
Am tras de carte foarte mult. Nu voiam să o termin, aș fi vrut să mai stau în compania lor. Pe Hades l-am văzut de ce este în stare, dar plăcerea acestui volum a fost Persefona. A dat dovada că își merită locul lângă Hades. Wow, cum a fost! Pe toată durata lecturii m-am simțit ca într-un roller coaster, adrenalina fiind la cote maxime.
Așa cum știți războiul este pe cale să înceapă, dar oare miza este doar despărțirea Persefonei de Hades? Autoarea a asezat fiecare informație ca într-un puzzle, sau ca într-un labirint la capătul căruia găsești un indiciu important. A fost un volum crud, care își merită numele, dementa de Demetra face lucruri oribile, pune vieți în pericol și este responsabila de pierderea multor suflete. O organizație care dorește stârpirea zeilor devine tot mai puternica și începe să devină o amenințare. Zeus își baga și el nasul, ca dacă ar fi stat în banca lui nu ar fi fost atât de pomenit. Urat exemplar. 😁
Hades si Persefona au foarte multe de înfruntat, trebuie să fie foarte puternici și totuși puterea nu este suficientă. Acest volum a fost extraordinar de complex. Autoarea m-a trecut de la agonie la extaz, mi-a dat toate ingredientele unui roman perfect. Nu știu ce voi face până apare ultimul volum… aș putea să dau o fugă până la ea acasă, cu o cafea și să o rog, în genunchi, să scrie mai repede și mai ales să nu cumva să o dea de gard cu sfârșitul. 😁
Au fost foarte multe scene care s-au derulat înaintea mea, am simțit ca fac parte din poveste, că simt trăirile personajelor. Am plâns și m-am bucurat alături de ele. Am fost martora unui eveniment care i-a legat pe veci pe Hades si Persefona și vreau sa cred că vor da foc lumii pentru a fi împreună. El, datorita ei, a devenit mai bun, ea, datorita lui, a devenit mai puternică. El ii cunoaște magia și o ajută să o descopere și sa facă față pericolului. Se dovedește ca Persefona poate fi de neoprit, foarte milostiva când situația o cere, dar și foarte crudă.
Nu vă mai spun de replicile amuzante care au fost deliciul cărții și care m-au scos un pic din cruzimea lumii. Hermes este delicios și un prieten loial.
Poate că mă repet, dar jos pălăria pentru Shauki, pentru ca s-a implicat, a editat și a dovedit că este cel mai tare editor.
Rău de tot m-a plictisit cartea asta. Despre un bărbat așa de lăudăros nu am citit de mult. El, Wyatt, marele patron, constructor de bucătării excepționale, înșurubează extraordinar, că deh nu are bani de angajați, dar spune că are bani grămadă. Ea, Natalie este angajata ideală , frumoasă, deșteaptă, modesta și devreme acasă. Aaa, îi place și sexul riscant. Ăștia doi ajung în Vegas și ce credeți că fac la beție? Se căsătoresc, normal că și-o trag o noapte întreagă, ca apoi dimineața să se poarte de zici că nu au văzut organe sexuale niciodată în viața lor 😁 . Voi știți că fantezia oricărui patron este să îi facă sex oral asistentei la birou? Este atât de expirată faza asta! Bla, bla, bla, și-o mai trag, vor anularea căsătoriei, și-o mai trag și puff, happy end. La sfârșit îi mai face un oral, ea cățărată pe scara, el panicat ca nu cumva din cauza orgasmului prea puternic, să cadă de pe scară. 😂😂😂
Cartea asta a fost de zici că nu a fost. Și ca să nu fiu rea până la capăt, vă zic că mi-a plăcut relația dintre Natalie și sora ei și Wyatt și frații lui. Văzusem un comentariu zilele trecute că trebuie să punctezi și aspectele pozitive ale unei cărți.
Concluzia mea este că acțiunea a fost strâmtă, strânsă și pe alocuri umedă. 😂😂😂
După primul volum, nu știam la ce să mă aștept. Îmi era teamă să spun că vreau să citesc și următoarea carte. Lumea se așteaptă doar la păreri negative, parca ceva bun nu ne mai place. Eu vă zic că mie mi-a plăcut mult cartea, de cel puțin cinci ori mai mult decât anterioara. Coperta si titlul cărții au fost foarte bine alese și au constituit un plus al cărții. Anna și Manu sunt două suflete, triste, goale, fără speranță. Oare ce poate fi mai rău? Să îți moară soția într-un accident de mașină sau să fii bătută și oferita ca pe un animal de propriul părinte, omul care se presupune că ar trebuie să te protejeze și să te iubească. Aceste doua suflete, împreună, au încercat să își picteze unul altuia culoare în viață. Ușor nu a fost pentru că nuanțele cele mai la îndemână erau cele de gri și negru. Iubirea a venit în cele mai frumoase culori și a făcut ca pânza vieții lor să înceapă să capete culoare. Mi-a plăcut mult povestea. Și ca să găsesc și un nod în papură 😀 , aș fi vrut ca scrierea să fie pe alocuri un pic mai literară și m-a râcâit rău de tot cuvântul ”cumătră”, parca nu își avea rostul în peisajul cărții.
Este foarte ciudat că mi-a plăcut de Mia și Tony mai mult în acest volum, decât în volumul lor.
Repet, pentru mine o carte bună este aceea pe care nu pot să o las din mână, și „Fata cu umbrela galbenă”, nu am lăsat-o până nu am ajuns la final.
Felicitări, Cătălina Pană! Când o carte este bună și are o poveste pe măsură, datoria noastră de cititor este să spunem.
Aaa, și să nu îi uităm pe Lola-Fă și Lache care amândoi au fost foarte spumoși 😛 .
Volumul 1 -Vara in care am devenit mai frumoasă – 265 pag.
Stiți sentimentul acela când după o zi toridă de vară, vine o ploaie rapidă care racorește atmosfera? Așa am simțit și eu această carte. Chiar dacă afară plouă de câteva săptămâni și văd soarele cu porția, “Vara în care am devenit frumoasă“ mi-a adus vara în suflet. Am simțit nisipul sub tălpi, buzele au gustat din apa sărată a oceanului și mi-am amintit de fiorul primei iubirii.
Vara în care Belly a împlinit 16 ani a fost a maturizării, a decizilor de luat, a problemelor de înfruntat, dar mai ales a iubirii.
Conrad este copilul prietenei celei mai bune ale mamei lui Belly și băiatul lângă care își petrece fiecare vara de când era foarte mică. Fiecare vară a fost specială și iubirea și-a făcut loc în sufletul fetei crescând de la an la an. Oare Conrad devine conștient de transformarea prietenei lui? Oare și el simte iubire pentru ea, sau are doar o iubire frățească? Vă invit să citiți o poveste foarte frumoasă, ușoară, romantică care îți lasă la sfârșit un zâmbet pe buze!
Volumul 2 – Nu e vara în lipsa ta – 272 pag
”Nu e vară în lipsa ta„ este continuarea cărții „Vara în care am devenit mai frumoasă”. Trebuie să vă zic din start că a fost un volum absolut superb, un young adult perfect. În continuare am simțit că sunt la casa de vacanță, am simțit gustul sărat al mării pe buze și am auzit valurile spărgându-se de țărm.
Primul volum s-a terminat într-o notă pozitivă, Belly era împreună cu Conrad, Susannah se pare că răspundea bine la noul tratament, dar a fost doar o amăgire de moment. Lucrurile au luat o întorsătură urâtă și magia de la sfârșitul primului volum a dispărut.
Lucrurile au mers din prost în mai prost, Conrad a părăsit-o pe Belly în seara balului fetei, Susannah a murit, Conrad a căzut într-o stare din care nimeni nu îl putea scoate. În momentul în care Belly află că Conrad nu mai merge la școală și nu mai răspunde la telefon, pleacă la Cousins Beach împreună cu Jeremiah. Aici lucrurile o iau razna și se pare că doar o singură persoană poate să facă ordine în haosul creat. Despre cine este vorba? Citiți și o să aflați.
Vă mai spun un singur lucru, Conrad nu este singurul care este îndrăgostit de Belly, doar că este atât de rănit încât face prostie după prostie și o rănește pe fata noastră. În brațele cui credeți că își găsește consolare Belly?
Iubire, tradări, prietenii distruse, maturitate, sunt doar câteva dintre elementele acestei minunate cărți care m-a ținut trează până târziu în noapte. Finalul m-a lăsat masca, nimic nu prevestea acest deznodământ și sper ca autoarea să vină curând cu continuarea pentru că eu nu vreau ca această carte să se termine așa.
Volumul 3 – Ne rămâne pe veci vara– 304 pag
Am așteptat acest ultim volum cu sufletul la gură și nu am fost deloc dezamăgită. Chiar dacă la sfârșitul volumului anterior, lucrurile se îndreptau într-o altă direcție decât aș fi vrut eu, până la urmă ele s-au aranjat și s-au materializat exact așa cum trebuie și cum le era destinul celor două personaje. Dupa cum stiți, în cartea anterioară, Belly se desparte de Conrad și începe o relație cu altcineva. Nu vreau să vă spun cu cine pentru că este mega spoiler și trebuie să descoperiți singuri. Lucrurile intra într-un făgaș normal, Belly este fericită și cerută în căsătorie chiar dacă avea puțin peste 19 ani. Nu toata lumea din jurul lor era încântată de acest lucru, dar cei doi merg cu planurile lor înainte. Nici eu nu am fost foarte încântată când a zis da, inima ei era încă la Conrad și oricât încerca să își nege sentimentele, acestea erau acolo și în orice moment puteau ieși la suprafata. Scurtele perspective din punctul de vedere a lui Conrad au adus un mare plus cărții. Mi-a plăcut că aproape toată acțiunea se învârte în jurul casei de vacanță de la malul oceanului. Acesta a fost parte din povestea lor și această poveste se termina tot la malul lui cu o Belly foarte fericită alături de soțul ei. Cine este soțul ei, nu rămâne decât să cititi, ca să aflați.
Să nu credeți că lucrurile au fost ușoare, chiar deloc, dramele adolescenților sunt foarte importante și dacă nu ești atent cu un adolescent, acesta o poate lua pe căi foarte greșite.
Am simțit marea aproape, nisipul mi-a mângâiat talpile și iubirea personajelor mi-a încălzit sufletul și mi-a lăsat o stare de bine.
Este o serie pe care eu o recomand adolescenților, se vor regăsi în carte și sunt sigură că le va plăcea. Eu, abia aștept să mai crească un pic Irina mea, ca să îi dau această serie și apoi să despicăm firul poveștii.
Nici nu știu când am terminat cartea. Lectura a fost ușoară, cursivă. M-a captivat firul narativ și am fost tare curioasă cum se va termina povestea dintre Claudia și Artemis.
Trebuie să vă recunosc că mi-a plăcut mult de tot de Artemis, mai rar un bărbat cu așa coloană vertebrală. Cred că el, atitudinea lui, caracterul și sacrificiul lui pentru binele familiei au fost plusul cărții. Mi-a făcut plăcere să îi mai întâlnesc pe Zeul Ares și pe vrăjitoarea Rachel. În cazul în care vă întrebați ce mai fac, vă spun eu că sunt bine, sănătoși și la fel de îndrăgostiți.
Claudia a crescut în casa familiei Hidalgo, mama ei fiind menajera casei. Dupa îmbolnăvirea acesteia, Claudia a preluat sarcinile. A fost prietenă cu cei trei băieți, dar pentru Artemis mereu a fost ceva mai mult decât o simplă prietenie. Un joc al sorții i-a făcut ca timp de cinci ani să se evite unul pe celălalt. Ea a încercat să își protejeze mama, locul de muncă și mai ales inima. El a ales să se afunde în studii și în jobul de la firma familiei.
Revederea nu a fost ușoară pentru niciunul dintre ei, oricât au încercat să stea departe unul de celălalt, nu au reușit. Oricât au încercat alții să le bage bețe în roate, până la urmă dragostea învinge tot și trece peste toate obstacolele sociale.
Aș fi vrut ca partea a doua a cărții să nu fi fost așa de rapidă. Parcă totul s-a desfășurat pe repede înainte. Sfârșitul a avut un iz de telenovelă, dar acceptabil. Nu este cea mai bună carte citită de la această editură, dar cu siguranță nu este cea mai slabă și asta mă face să îmi doresc să citesc și povestea lui Apolo, așa că Leda Edge haideți și cu volumul trei să terminăm această serie 😛 .
Atât de mult mi-a plăcut această carte, încât nu știu ce să scriu, cum să vă transmit tot ce am în minte. Am terminat cartea cu „piele de găină”.
„Un strop de întuneric” a fost cartea care mi-a mers la suflet și m-a făcut să mă „îndrăgostesc” de Hades și să îmi doresc o Persefona mai puternică, mai sigură pe ea și să vadă dracului cât o iubește Hades.
„Un joc al sorții” este până în acest moment cartea cea mai bună, complexă, extraordinară, nemaipomenită, a autoarei, iar eu sunt leșinată după Hades. Nu cred că în toată literatura veche, nouă, contemporană este un personaj masculin care să îmi placă mai mult. Nu trebuie să fiți de acord cu afirmația mea. Eu îl iubesc pe Hades și punct.
Știți genul acela de carte care îți place atât de mult, dar tragi de timp, amâni sfârșitul pentru că nu vrei să se termine și nu vrei să părăsești această lume și te gândești cât mai este până la apariția volumului următor? Așa am fost eu astea 3 zile, cât de mult m-am chinuit nu am putut să amân mai mult.
În această carte îl descoperim pe Hades din momentul în care ochii săi îi întâlnesc pe ai Persefonei și totul se schimbă. Este Zeul Lumii de Jos, un crud, un zeu dur, răzbunător, dar un zâmbet al Persefonei îl topește mai tare decât se topește gheața la soare. Am cunoscut un Hades care ar fi în stare să dea foc la toată lumea, la propriu și figurat, doar ca să o știe în siguranță pe iubita lui, regina lui. Mi-a plăcut mult de tot că autoarea ne-a arătat adevărata față a lui Hades, așa cum este și când este îndrăgostit, dar și când trebuie să judece la rece sau când trebuie să își impună punctul de vedere.
Sunt fascinată de mitologie, îmi plac zeii maxim și această carte mi-a satisfăcut plăcerea mea pentru aceștia. Să îi văd în fața ochiilor când s-au adunat la Consiliu convocat de Zeus, fiecare Zeu puternic pe tronul care îl recomandă a fost extraordinar și doar o autoare mare este capabilă de așa ceva. În timp ce citeam, în fața ochilor vedeam toată lumea creată de St. Clair. Se simte în scrierea ei cât de mult i-a plăcut să scrie această serie, cât de mult s-a documentat.
Nu v-am zis prea multe despre poveste, pentru că trebuie să o descoperiți singuri. Să păsiți lângă Hades, să îl cunoașteți mai bine, să îl întelegeți și dacă cumva în drumul vostru dați și de Persefona, puteți să îi spuneți că ar fi cazul să se ridice la nivelul ei și anume Regina Lumii de Jos.
P.S. Cel mai tare editor din Sud-Estul Europei este Shauki Al-Gareeb!
Este foarte greu să scrii o părere despre o carte scrisă de un autor care îți este apropiat sufletului tău.
În ziua în care draga noastră autoare a împlinit 35 de ani, scumpa ei mamă s-a gândit să îi facă un cadou inedit. I-a organizat o petrecere surpriză 2in1 😀 , ziua ei și lansarea volumului „Pamfletul de duminică”, carte care a fost tipărită sub egida editurii Librex. Vă spun că a ieșit un eveniment pe care, noi, cei prezenți, nu îl vom uita niciodată. S-a plâns mult, s-a zâmbit și mai mult, s-a vorbit, s-au făcut poze, toate acestea fiind ingredientele perfecte ale unei seri de început de toamnă.
Foarte mulți dintre noi știu că Vera scrie pamflete, că ne face duminicile mai frumoase, ne aduce zâmbet pe buze.
„Pamfletul de duminică” conține 50 de pamflete. La prima vedere pare foarte ușor să scrii un pamflet după o situație, un eveniment sau chiar o persoană, dar vă zic eu că nu este. Dacă am încerca, mulți dintre noi nu am reuși să scriem o strofă care să aibă cap și coadă.
Conform Dex pamfletul înseamnă specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Și trebuie să vă zic că Verei îi iese foarte bine și pentru că are talent și pentru că societatea noastră îi dă foarte multe subiecte de pamfletat.
Îmi amintesc de un pamflet al ei care a stârnit revoltă mare în mediul online și s-a lăsat cu mult block pe Facebook. Vera, prin pamfletele ei ne poartă prin toată societatea noastră și ne arată cât de defectuasă este, câte bube are și cât de departe suntem de a fi bine.
Trebuie să recunosc că plăcerea mea vinovată sunt pamfletele care o au eroină principală pe mama autoarei, poeta Nicoleta Tudor.
rbt
Și în încheiere vă las un pamflet care mi-a plăcut mult și care cred că o descrie perfect pe autoarea Veronica Amuza:
Volumul de față cuprinde 13 povestiri din categoria Mystery&Thriller. Nu mai este o surpriză pentru nimeni că îmi plac foarte mult autorii Tritonic. Dar oamenii aștia chiar merită citiți, promovați, distribuiți și felicitați. După mai multe cărți Noir ( Noir de București, Noir de Timișoara, Gastro Noir, Noir de Brașov), a venit și rândul unui Noir de Cluj. Sincer, mi se pare cel mai reușit volum de povestiri. Se simte că a fost o carte muncită. Nu cred că este ușor să scrii o poveste, chiar și scurtă, cu o acțiune într-un anume oraș și să îți și iasă. Fiecare poveste și-a avut acțiunea în Cluj și l-am văzut din mai multe ipostaze, prin prisma personajelor. Pe unii autori i-am mai citit și le-am recunoscut scriitura. Pe alții acum i-am citit prima dată și am fost foarte impresionată. Domnișoarei Bianca Tămaș i-am spus că abia aștept un volum mai dezvoltat pe tema povestirii ei. Plăcerea mea vinovată este Sorin Matache care deschide această carte și este pe punctul de a fi mâncat, la propriu, de Papa Chef 😀 . Curioși, nu?
Fiecare poveste are farmecul ei, misterul ei, fiecare poveste rezolvă un caz, ne spune o poveste. Cineva spunea, la un moment dat, că ducem lipsă de povești. Eu cred că le putem avea, dacă știm unde să căutăm.
Cred că această carte satisface mai multe gusturi literare. Suntem purtați în pădurea bântuită din Cluj, apoi vedem cum stă treaba cu vecinii noștri din bloc, ca apoi să fim duși la un meci de fotbal, să participăm la un documentar zguduitor, să ne relaxam într-o sesiune psihologică și ușor-ușor să parcurgem fiecare poveste în parte, bineînțeles alături de o cafea, exact cum ne îndeamnă și Anton Demetriade. Oare cum este să îți faci o listă cu niște oameni cărora le-ai făcut rău și să aștepți răzbunarea?
Eu vă recomand acest volum, vă invit să-l citiți, să faceți cunoștință cu autorii și, dacă vă place, să scrieți despre el. Dacă nu vă place, înjurați-mă pe mine pe privat. 😛
În cazul acestei cărți mă bucur enorm de mult că am împrumutat-o de la bibliotecă. Cautam pe Libris.ro să văd numărul de pagini și când am văzut prețul cărții m-a luat cu amețeală. 59 de lei o carte de 188 de pagini? Cu scrisul foarte mare, cu mult spațiu alb și cu o poveste pe care eu nu am înteles-o, am ajuns la concluzia că am pierdut două ore din viața mea 😀 .
Cartea ne prezintă povestea Andanei, în vârstă de 21 de ani care își dorește să devină detectiv, exact ca și tatăl ei. Pentru a obține ce dorește, tatăl îi dă o misiune. Aceasta trebuie să găsească o fată, Mia, care a dispărut în urmă cu 24 de ani. Andana împreună cu prietenul ei, Dio, pornesc în aventură ca să gasească această persoană dispărută. În loc să se elucideze misterul, am fost tot mai confunză și m-a bulversat trecerea de la vis la realitate. Nu știu care este mai slab scris, planul din vis sau realitatea… Aaa, elementul de fantasy sau SF chiar nu l-am înțeles.
Ce se întamplă mai departe, vă invit pe voi să citiți sau poate mă credeți pe cuvânt când vă spun că nu merită să vă pierdeți timpul. Hai că v-am amețit de tot 😛 .
Clar, această carte nu este pentru mine. În cuvântul înainte, autoarea ne spune ca ea a scris ce a simțit, ce a văzut, eu îi spun că eu nu am simțit nimic, de văzut nici pomeneală 😀 . Și mai vreau să citez tot din autoare și apoi mă duc să dorm 😀 : “ Nu căutați sensul vieții într-o carte, acesta e înăuntrul vostru și pentru fiecare în parte acest sens e diferit. Cărțile sunt doar niște indicatori ce ne ajută să pătrundem mai adânc în propria personalitate.“ Și cu asta acuzarea își încheie pledoaria 😀 .
Recent Comments