Carolina

• ” Micuțo, un om religios face tot ce a-nvățat că trebuie să facă, îndeplinește ritualurile, ține post sau mai știu eu ce altceva, dar toate sunt doar gesturi mecanice. Obișnuință. Nu vin din vreo altă convingere în afară de aceea că așa e bine.(…) În schimb, un om credincios poate că nu merge la toate slujbele, poate că nu ține post, habar n-am; dar pentru el divinitatea e ceva aproape palpabil. Credinciosul are o relație cu divinitatea – uneori se ceartă cu ea, se împacă, se răzvrătește împotriva ei atunci când e furios, dar o regăsește peste tot în jurul său.”

Acesta este fragmentul care mi-a rămas întipărit în minte. Are atât de mult adevăr, substanță și trebuie doar să deschidem ochii.

Știți acel moment când aștepți foarte mult ultimul volum dintr-o serie și în momentul în care ai cartea în mana, nu îți vine să o începi? Știi sigur că o să îți placă și nu vrei să se termine, nu vrei să te desparți de personajele pe care le-ai îndrăgit atât de tare.

Nu există cuvinte prin care să pot exprima cât de mult mi-a plăcut acest ultim volum. Nu pot să vă povestesc, trebuie să citiți, să fiți cu mintea deschisă și să intrați în poveste.

Așa cum știți din volumul anterior, am cam rămas în aer neștiind exact ce impact a avut confruntarea cu Abel asupra Lisei. Vă spun eu, al dracului de Rău și-a plantat o sămânță și își cam face de cap. Spiritul este ultimul element pe care fata noastră trebuie să îl elibereze de sub dominația Răului. Lucru deloc simplu pentru Lisa, nu știe de unde să înceapă și lupta cea mai grea se desfășoară chiar cu ea. I-a trebuit ceva timp până să înțeleagă cine este ea cu adevărat și care este puterea ei și mai exact ce poate face în privința Răului.

Așa cum știm este ajutată de Yadiel, demonul meu preferat. Acesta o ajută, o sprijină, dar ea trebuie să își de-a seama. Este magnific acest ultim volum.

„ Lumina nu poate exista în absența întunericului, după cum nici întunericul nu există fără lumină”. Universul trebuie să fie într-un echilibru permanent.

Și cu astea închei, invitându-vă să citiți această serie, să participați la târgurile de carte, să o cunoașteți pe Laura, să beți o cafea în fiecare dimineață și după prânz un pahar de vin.

Laura, felicitări și mulțumesc pentru această minunată călătorie.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituraup.ro

Eroticul din punctul meu de vedere se scrie cel mai greu. Este atât de subțire linia între erotic și ridicol, încât trebuie să stăpânești foarte bine stilul și să te simți confortabil să scrii acest gen. O să mă repet de mai multe ori pentru că nu vreau discuții. Aceasta este părerea mea, nu contest talentul niciunui autor din această antologie, dar cu părere de rău,  eroticul a fost tare departe.

Mi-a plăcut poezia de la începutul cărții, Cătalinei Pană îi vine ușor să scrie erotic, are vorbele la ea și știe să transmită sentimente, emoție și mici furnicături 😛 .  Pe lângă poezia, Cătălina are și o poveste în această antologie, care mi-a plăcut maxim. În primul rând notă maximă pentru perspectiva din care a fost spusă povestea, apoi umorul situației de final 😛 și nu în ultimul rând firul erotic al scurtei povestiri care a fost ce trebuie.

A doua poveste și ultima care mi-a plăcut a fost “ Picături de pasiune“ de Andrada Rezmuves. Autoarei îi place să se joace cu cuvintele, să pună pasiune în fiecare cuvânt și să creeze ceva frumos, cu tente erotice și de bun gust. Bravo, Andrada!  Este prima data când fac cunoștiință cu scriitura ei, dar cred că voi mai încerca și altceva scris de ea.

Restul poveștilor mi s-au părut foarte forțate, scrise din topor. Nu am simțit nimic când am citit, dar absolut nimic.  Și mă repet, eroticul nu este pentru toată lumea și dacă nu te simți confortabil să îl scrii, mai bine nu o mai faci.

Și ca să încheiem într-o notă pozitivă așa cum îmi place mie, vă las o propoziție, care îi aparține unei autoare din această antologie :

 “ – Accept să mă bați la fundul gol cu o urzică, dacă asta te face să te simți mai bine.”

Ferească Dumnezeu de așa ceva 😛 . Asta nu-i erotic, să îmi fie cu iertare…

Cartea se poate comanda de aici: www.petalescrise.ro

Rog cititorii de Dostoievski să treacă peste această părere 😀 . Am citit Sandra Brown în adolescență, îi furam mamei cărțile și le ascundeam sub perna. Curiozitatea era mare, coperțile erau ademenitoare, iar poveștile la timpul acela erau tare frumoase.

Nu țin minte dacă am citit această serie în trecut, nu îmi amintesc, dar dacă am citit-o, cu siguranță a fost în urmă cu 25 de ani.

„Texas! Lucky” îi aduce în prim plan pe bunăciunea de Lucky și pe Devon. Aceștia se cunosc într-o seară, într-un bar, vai de steaua lui. Fiind un adevărat cavaler, o ajuta pe Devon să scape dintr-o situație nu tocmai confortabilă și ajunge să își petreacă noaptea cu ea. Dar, ce sa vezi, dimineața devreme, fata a tulit-o, că ce credeți? Era un pic măritată. Of, la naiba. Și asta nu este cea mai mare problemă. Lucky este acuzat că a comis o infracțiune și nu poate dovedi că și-a petrecut noaptea cu o femeie. Alibiul lui este de negăsit. Dar și când o găsește, o găsește bine 😛 . V-am făcut curioși?

„Texas! Chase” a fost preferata mea. Chase are o căsnicie cum numai în basme mai citești, până într-o zi nefericită, când soția lui face accident și moare. Ea mergea împreună cu agentul imobiliar, Marcie, să vadă o casă. Aceasta era fosta colegă de școala a lui Chase, îndrăgostită de el. Soția moare și o dată cu ea și copil lor nenăscut, Chase înnebunește de durere și o perioadă îndelungată o ia pe calea pierzaniei. Marcie dă peste el și din una în alta ajung să fie căsătoriți. O căsătorie dubioasă, dar dragostea alege cele mai ciudate moduri de a intra în viața cuiva. Mi-a plăcut mult de tot de Marcie. A avut atât de multă răbdare cu el, a știut cum să îl stârnească, cum să îl facă să se îndrăgostească de ea.

„Texas! Sage” încheie această serie cu o poveste ușurică, care nu prea a fost pe placul meu. Mi-a plăcut și nu prea mi-a plăcut de Sage. Avea momente în care era cu capul pe umeri, ca în momentul următor să se comporte ca o puștoaică răsfățată. Compania celor trei, moștenire lăsată de tatăl lor, avea probleme mari de tot și dacă nu găseau o soluție, pierdeau tot. În peisaj apare Harlan, un timp misterios, dar care a câștigat încrederea fraților și a familiei. Toată lumea îl acceptase în afară de Sage. Se pare că Harlan era printre puținii care a văzut-o exact așa cum era fata. Nu se înghit unul pe altul, dar aterizează în patul lui și ce să vedeți? Omul dormea dezbrăcat și se consumă dragostea între așternuturi. Se uită de protecție, de frații ei. de tot. Cum se termină această poveste, vă invit să citiți. Cărțile autoarei sunt mega ușoare și cu un vocabular limitat, dar îți lasă o stare de bine. Făt Frumos există, cu siguranță, și este personaj în cărțile Sandrei Brown.

Wow! Nu mă așteptam la așa ceva, începutul nu prevedea deloc ce am citit. Mă așteptam la o carte ușurică, eu citind cealaltă carte a autoarei. Ei bine, m-am înșelat. Chiar dacă începutul a fost un pic prea plictisitor pentru gustul meu, pe parcurs am rămas fascinată de poveste. O carte plină de emoții. „Încă o șansă” este despre iertare, despre iubire și mai ales despre încă o șansă. Această carte a fost atât de inocentă, dulce, sensibilă și plină de emoție. I-am iubit pe Truman și pe Eden. Am suferit mult alături de ei și m-am bucurat de parcă a fost despre mine, momentul în care a ieșit soarele și pe strada lor.

Eden este cea mai bună prietena a lui Katie. Truman este fratele lui Katie. „Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă”, așa spune un proverb. Asta s-a întâmplat și cu copiii noștri. Părinții celor doi pleacă un weekend de acasă, băiatul invită niște prieteni la el acasă. Lucrurile scapă un pic de sub control. Eden ajunge să se sărute cu Truman, Katie iese pe furiș din casă și face accident de mașină. Zboară prin parbriz și ajunge în comă. Cei doi se consideră vinovați și iubirea nici nu apucă să înflorească în inima lor, pentru că este smulsă din rădăcini înainte chiar să înflorească. Lucrurile se schimbă, Katie în spital în comă, băiatul pleacă, Eden nu știe ce să facă cu viața ei.

Totul se schimbă când Truman se întoarce în oras. Oare cei doi vor găsi puterea să vorbească? Vor găsi suficiente resurse ca să accepte ce s-a întâmplat, să se ierte? Oare vor avea norocul unei noi șanse? Cât de tare le-a marcat sufletul accidentul lui Katie? Sunt o grămadă de întrebări la care găsiți răspuns doar dacă citiți cartea.

Vreau să mai subliniez un lucru. Nu știu cum este varianta în limba engleză, nici nu mă interesează, dar am simțit sensibilitatea traducătoarei, emoția pusă în traducere. Se simte că i-a plăcut să traducă această carte. Chiar se simte!

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Trebuie să recunosc că sunt puțin dezamăgită de această carte. Mă așteptam la cu totul altceva, mai ales că este vorba despre Mick Riva, cel de-al treilea soț al faimoasei actrițe.

Povestea cărții se petrece într-o singură noapte, noaptea de 27 august 1983, când în Malibu are loc cea mai așteptată petrecere a anului. Gazda este nimeni alta decât Nina Riva, fiica cea mare a legendarului cântăreț. Și până să ajungem în momentul petrecerii, autoarea ne duce în trecut să facem cunoștiință cu prima soție a lui Mick, cea care i-a dăruit cei mai mulți copii. Aflăm povestea vieții lui, cât a fost de nenorocit și cum a crezut el că dacă este faimos își poate înșela soția, poate uita de copii. Mick Riva a fost un nemernic. Cât am fost de furioasă pe el, atât am suferit pentru June, soția lui. El a avut cu soția trei copii, Nina, Jay, Kit și încă un băiat, Hud, dintr-o altă relație pe care l-a crescut tot soția lui, fără să facă nici cea mai mică diferență între ei. S-a chinuit biata femeie să îi crească, să le ofere siguranța zilei de mâine. Păcat că nu a fost mai puternică și a căzut în patima băuturii.

Nu mai pot să vă povestesc că încep să zic tot. Am avut momente în care am simțit un iz de telenovelă. Mi-a plăcut mult de tot Nina, ea a fost stâlpul casei și cea care i-a ținut pe frații ei pe linia de plutire.

De ce era importantă această petrecere și mai ales cum s-a terminat și ce s-a ales de protagoniștii noștri, o să aflați doar dacă citiți cartea.

Să nu mă întelegeți greșit, nu am zis că a fost o carte rea. Nu a fost pe gustul meu, mă așteptam la cu totul altceva și tot speram să găsesc ce căutam, motiv pentru care nu am lăsat-o din mâini până la sfârșit.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Prima carte a autoarei a fost o surpriză extraordinară, care m-a luat prin surprindere în cel mai frumos mod cu putință. Îmi doream foarte tare să mai citesc cărți scrise de Tara. Voiam să văd dacă își păstrează stilul, dacă mă cucerește și cu următoarea ei carte. M-a cucerit!

În „Mai mult de una” am regăsit aceeași scriitură sensibilă. Autoarea noastră are o sensibilitate și o fragilitate în scris pe care eu nu am mai întâlnit-o foarte des la alți autori. Poveștile ei sunt încărcate de foarte multe emoții, sensibilitatea este ridicată la rang de artă.

Hailey îl știe pe Ian de la gradiniță și acesta era sigur că atunci când vor crește mari, fata va deveni soția lui. O poveste de iubire cum citim doar în basme. Ash este prietenul lui cel mai bun. Cei trei, împreună cu Summer, sora lui Ian, sunt de nedespărțit. Din păcate, basmul celor doi se termină la doi ani după nuntă, când Ian moare într-un accident. Imediat după moartea soțului, ea află că îi poartă copilul în pântece. Ash aproape că se muta cu ea și cu bebelușul nou născut și o ajută exact cum ar face un tata. O construiește din nou pe Hailey, exact așa cum ai construi un joc din piese de lego, bucată cu bucată. Dar, oare, Hailey este doar văduva celui mai bun prieten sau este mult mai mult.

Autoarea are un talent extraordinar de a se juca cu sentimetele și de a le pune în valoare, de a scoate tot ce este mai bun dintr-un om. Cartea nu are punct culminat, nu are perioade moarte, are foarte multă sensibilitate, toate din perspectiva fetei, care ne pune sufletul ei pe tavă. Un singur capitol este din perspectiva lui Ash, tocmai pentru a accentua sentimetele. Am înțeles-o pe Hailey, am plâns cu ea, am suferit, am dansat și mai ales m-am bucurat la sfârșit pentru ea.

Vă recomand să citiți această carte. La sfârșitul ei s-ar putea să aveți lacrimi pe obraji, dar o să aveți o stare de bine.

Cartea se poate comanda de aici: www.royalink.ro

Pentru mine o carte bună este o carte care mă ține ancorată în poveste și pe care nu o pot lăsa din mâini. În cazul de față, foarte greu a mers cititul. Cinci zile m-am chinuit să termin cartea și nu m-a prins deloc. A fost o carte fadă, partea de romance mi se pare că a lipsit cu desăvârșire.

Personajele noastre sunt Jack, un actor super cunoscut și Hannah , agent de protecție VIP, adica bodyguard.
Când mama lui se îmbolnăvește și trebuie să se întoarcă acasa apare în scena Hannah, care trebuie să aibă grijă de el, să îl protejeze, dar nu oricum, ci, fără să îi ingrijoreze familia, așa că se da drept iubita lui. Normal că lucrurile vor scapa de sub control și adevarul va ieși la suprafață. Dar până iese la suprafață, aștia doi ajung să petreacă ceva timp împreună, prefăcătoria dizolvandu-se cum se dizolvă zaharul în apă. Ce se mai întâmplă în carte, vă invit să citiți.

Din păcate nu am rezonat cu această carte și nu mi-a plăcut absolut deloc de Hannah. Cred că autoarea nu știe ce inseamna să fii bodyguard. Fata noastră era departe de a fi așa ceva. Mereu o luau situațiile prin surprindere și ea nu era pe fază.

Și ca să încheiem într-o notă pozitivă vă las un fragment din carte: ”- Atunci hai să cădem de acord că eu nu o să te fac să interacționezi cu chiloții mei murdari, iar tu nu o să mă faci să interacționez cu ai tăi. Bine?”

Cartea se poate comanda de aici: www.bookzone.ro

Este foarte greu să îți scrii o părere despre o poveste care ți-a plăcut atât de mult. O carte care te-a răscolit, pe care nu ai putut să o lași din mană până nu ai ajuns la sfârșitul ei. Cum să scrii despre o carte care te-a lăsat cu ochii in lacrimi?

Aflată către sfarșitul vieții, marea actriță de la Hollywood, Evelyn Hugo vrea să își spună povestea si adevărul despre viața ei. Pentru acest lucru o alege pe Monique, o jurnalistă de la o revistă, fără prea multă experiență cu marile vedete.

De ce Monique, când ar putea avea orice jurnalistă? Motivul ne este dezvăluit doar la final și nici măcar o secundă nu m-am prins care ar fi legătura dintre cele două.

De-a lungul vieții, Evelyn a fost căsătorită de șapte ori. Fiecare bărbat a avut un rol important în viața ei, dar întrebarea este: cine a fost marea iubire a lui Evelyn? Fiecare soț are dedicat câte un capitol din viața actriței și toți sunt caracterizați printr-un singur cuvânt, toți în afară de Harry, unul dintre soți, cel pe care cred eu că l-a iubit cel mai mult, și cel care i-a dăruit o fiică.

Marea iubire a lui Evelyn nu a fost niciunul dintre acești șapte bărbați. Fiecare a fost doar o bucățică dintr-un puzzle, acest puzzle fiind chiar viața actriței.

În fața camerelor de filmat, sau pe covorul roșu, viața actrițelor de la Hollywood pare o viață la care râvnește toată lumea, dar ce se întâmplă în momentul în care se stinge lumina la camera de filmat? Atunci apar abuzurile, violența in toate felurile posibile, compromisurile. Cele mai multe dintre cele care visează să ajungă actrițe la Hollywood ar fi în stare să își vândă sufletul necuratului pentru a reuși. Asta a făcut și Evelyn, și-a vândut sufletul, trupul, pentru a scăpa din săracia în care a lăsat-o moartea mamei. Dorința de afirmare, de reușită a fost atât de mare, încât nimic nu a contat. Bărbații din viața ei au fost doar niște pioni pe o tablă de șah. Ei de fapt, protejau regina sufletului ei.

Nu sunt mare fană a filmelor, cărțile sunt în top, dar povestea lui  Evelyn s-a derulat în fața ochiilor mei și merită Oscarul.

Viața este o femeie cu moravuri ușoare și dacă nu o domini tu, te va domina ea și te va lăsa lată la pământ. Evelyn a trăit-o pe propria ei piele.

„Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo” a fost o poveste de viață, plină de pasiune, o viață în spatele și în fața camerelor de filmat.  Au fost momente în care mi s-a rupt sufletul pentru ea, dar și momente în care îmi venea să o dau cu capul de pereți, dar niciodată nu i-am judecat iubirea, din contra voiam să facă mai mult pentru fericirea ei, indiferent de repercursiunile acestei relații. Iubirea trebuie să fie asumată, până în măduva oaselor și să nu te intereseze ce crede lumea, contează ce știi tu în sufletul tău și care este părerea ta despre tine și viața ta.

Recomand să citiți această carte cu sufletul și cu mintea deschisă.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Dacă primul volum mi-a plăcut, al doilea mi-a displăcut,  pe al treilea l-am adorat. M-am îndrăgostit de Casanova Elliot Miles. Bărbatul acesta este întruchiparea perfecțiunii 😀 . Să nu îndrăzniți să mă contraziceți, sunt încă sub efectul cărții.

Îmi place să citesc despre bărbați puternici, care domină prin personalitatea lor, dar știu să își respecte și protejeze femeile din viața lor. La prima vedere, Elliot este un nemernic care frânge inimile fetelor. Și asta poate să o confirme Kate, șefa de la IT care îl urăște din tot sufletul ei. De unde atâta ură? Vă spun eu, că poate nu dormiți la noapte dacă nu știți. Mulți ani au pierdut din cauza unei fraze pe care Kate i-a spus-o lui Elliot în primele ei  zile de muncă la Miles Media. Nu ratau nicio ocazie  să își scoată ochii unul altuia. Se urau din tot sufletul lor și nu rezistau prea  mult în aceeași încăpere, până la un moment dat, când totul s-a schimbat.

Se spune că de la ură până la dragoste este un pas mic. Aici a fost ditamai pasul, dar și când acest pas a fost făcut, s-a lăsat cu foc și pasiune în așternuturi. Măi, mămică, Elliot este mașină de făcut sex. Așa ceva, văleleu. Mi-a plăcut foarte mult povestea celor doi, a fost ca un basm pentru oameni mari, încărcat cu multe momente amuzante, dar și foarte pasionale. Kate a fost la înălțime și i-a făcut față lui Elliot cu brio. Și normal că nu poate fi totul roz, bărbatul nu este bărbat dacă nu dă cu bâta în baltă. Face și Elliot o nefăcută și o cam pierde pe Kate și trebuie să demonstreze mult că o iubește și că îi pare rău pentru ce a făcut.

Cartea a fost foarte hot, încărcată cu multe momente pasionale, limbaj explicit, dar a fost atât de frumos împachetată. Toată povestea lui Elliot a fost una minunată și autoarea ne-a lăsat să îi intrăm în suflet personajului. Și ce suflet avea Elliot!

Esența cărții este că destinul face ce vrea el, te sucește, te învârtește, dar până la urmă tot acolo ajungi. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus.

Și, în cazul în care nu știți, Casanova Elliot Miles este specialist în pețitul caprelor, la propriu 😀 .

P.S. Apar și drăcușorii din volumul anterior și nu s-au transformat în îngerași, din contra… 😀 .

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Părerea mea are o poveste și cu siguranță această carte nu o voi uita prea curând. „ Abandonat” am achiziționat-o la Gaudeamus și eram destul de sceptică în privința genului, dar pentru că îmi sunt dragi autoarele din această antologie am zis să îi dau o șansă. Bine am făcut!

Povestea Monicăi Ramirez am citit-o prima și apoi am abandonat cartea până astăzi. Când, după niste cărți de dragoste ce mi-au crescut glicemia, simțeam nevoia de ceva care să îmi coboare glicemia, dar să nu mă omoare. Să vă povestesc. Copiii dormeau, liniște în casă și eu citeam povestea Ralucăi Iorga cu casa bântuită, fantome și eram foarte băgată în poveste, încântată de scriitura autoarei, când a început patul să se zgâlțâie cu mine, rău de tot și ușa să se lovească de perete, un cutremur de toată frumusețea. Am fost la un pas de atac de panică, m-am speriat foarte tare.

Dar, să revenim la carte. Mi-au plăcut toate cele nouă povesti. Am fost purtată în timp, din vremuri de mult apuse până în zilele noastre. Monica Ramirez a fost prima care m-a luat în călătorie. M-a dus într-un castel, unde s-a jucat cu mintea mea și încă o dată a dovedit cât este de bună scriitura ei. Cu Monica Ramirez nu dai greș niciodată. Poveștile ei creează dependență. Apoi, Laura Nureldin m-a dus într-un spital de psihiatrie și mi-a pus la încercare psihicul, provocându-mă să duc povestea la sfârșit. Îmi place foarte mult cum scrie Laura și mă cucerește cu fiecare poveste pe care o scrie. Următorii autori m-au purtat prin mai multe locuri, am citit povești foarte bune. Raluca Alina Iorga m-a învățat cât de important este să îți iei mereu La revedere 😀 .

Punctul comun al celor nouă povești sunt locurile sau clădirile abandonate. Originalitatea fiecărei povești aduce un mare plus acestei antologii de proză scurtă.

„Abondonat” este cartea care te scoate un pic din zona de confort, dacă ești cititor de romance, dar care te face să visezi cu ochii deschiși și când mai vezi o clădire sau un loc abandonat, cu siguranță te vei gandi oare ce poveste ascunde. Recomand cu drag această carte și autorii acestei antologii.

Cartea poate fi comandată de aici: www.edituraup.ro.