December 2023

Îmi găsesc tare greu cuvintele. Nu citesc des cărți care au legătură cu războiul sau care mă scot din zona mea de confort. Cartea am primit-o de la Shauki, anul trecut, în preajma Crăciunului și nu am fost pregătită pentru ea. Simțeam că o să mă doară și că voi vărsa lacrimi.

„Ultimul Crăciun la Paris” mi-a arătat una dintre cele mai frumoase povești petrecute în timpul Primului Război Mondial. Cu toții am ascultat povești despre acest război, bunicii noștri ne-au povestit foarte multe despre ororile lui, dar de foarte puține ori am auzit povești de dragoste. Cartea este despre Thomas si Evie. El, aflat la sfârșitul vieții, se întoarce în trecut prin prisma corespondenței dintre el și Evie. Thomas are o ultimă misiune și pentru asta trebuie să se întoarcă în Orașul Luminilor, la Paris, de Craciun. Acolo a fost locul unde a petrecut ultima dată cel mai frumos Crăciun. Chiar dacă Thomas a fost o prezență constantă în casa familiei fetei, fiind prieten foarte bun cu Will, fratele ei, sentimentele de iubire au apărut mult mai tarziu, sau și-au dat seama de ele mult mai târziu. Când te afli pe front, o scrisoare face minuni. O veste de la o persoană dragă te face să lupți, nu îți dă voie să renunți, trebuie să ai grijă de tine și să încerci să te întorci cu bine acasă. Acasă, în Primul Razboi Mondial, a fost doar un vis pentru mulți dintre soldații trimiși pe front. Povestea cărții se întinde pe perioada Primului Război Mondial și mă bucur tare mult că autoarele au scos la suprafața sentimentele și emoțiile. Prietenia dintre cei doi,în prima fază, corespondența atât de firească, de normală, de naturală, a făcut ca războiul să treacă în plan secund. Mi-a fost tare teamă că nu vor avea timp, că o tragedie se va întâmpla. Inima mi-a fost cât un purice  până la ultima pagină. Rămâne să citiți, dacă vreți să aflați cum s-a terminat această frumoasă poveste de dragoste.

Mi-a plăcut tare mult că aproape toată cartea a fost povestită prin prisma scrisorilor și a telegramelor trimise de personajele noastre. Crăciunul ar trebui să fie acel moment când toată familia este strânsă în jurul mesei, când bucuria plutește în aer și niciodată nu ar trebui sărbătorit pe front, într-un război în care oamenii sunt victime colaterale. Am apreciat foarte mult documentarea si  atenția la detalii. Într-o lume urâtă, a morții, a greului și a frustrării că nu ști ce îți aduce ziua de mâine, aceste doua autoare au adus un pic de lumină într-un război unde mulți oameni și-au pierdut viața.

Vă recomand din suflet să citiți această carte foarte emotionantă, sunt sigură că o veți aprecia la adevărata ei valoare.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Diavolul deghizat – Lisa Kleypas – 320pag

O ador pe Lisa Kleypas, îi ador cărțile .

Îmi era foarte dor de o carte de-a autoarei, lumea pe care o creionează îți rămâne în suflet mult timp.

„Diavolul deghizat” este cartea pe care o citești dintr-o respirație, abia aștepți să întorci pagina cu pagină ca să afli prin ce mai trec personajele.

Lady Merritt Sterling, fiica lui Westcliff ( îl știți din volumele anterioare), o văduvă tânără, frumoasă, isteață, se îndrăgostește iremediabil de Keir MaeRae, un scoțian dur, frumos, pasional, care deține o distilerie. O noapte pasională între cei doi  și toată lumea lor este dată peste cap. Și când crezi că lucrurile s-ar pune pe un făgaș normal, cineva atentează la viața acestui bărbat frumos. Din acest moment povestea te duce într-un montagnes russes pentru supraviețuirea personajului nostru, care a suferit răni grave în tentativa de omor. Cine ar vrea să îl facă să dispară de pe fața pământului? Când o să citiți, nu o să vă vină să credeți de ce ar vrea cineva să îl omoare și mai ales cine este Keir.

Reîntâlnirea cu personajele din cărțile vechi a fost un deliciu și au adus un plus mare al cărții. Situațiile comice, dovada de prietenie și de iubire a personajelor au făcut din „ Diavolul Deghizat”  o lectură  perfectă pentru o dupămasă friguroasă de iarnă.

Mi-a plăcut mult de tot cartea, dar aș fi vrut ca sfârșitul să nu fie atât de grăbit.

Cartea se poate comanda de aici: www.miron.ro

Din punctul meu de vedere există scriitori și oameni care scriu cărți. Nu este același lucru, credeți-mă pe cuvânt. Sunt cititoare de romance, am la activ peste 1000 de cărți citite. Scriitorul se simte de la prima pagină, scriitura bună o simți în prima frază și niciodată nu te dezamăgește. Despre oamenii care scriu cărti ar fi multe de spus, dar nu este treaba mea. Ca să scrii o carte cred că poate scrie oricine, dar ca să scrii o carte bună îți trebuie talent și multă muncă.

Iubesc cărțile autorilor români și acest lucru nu cred că mai este un mister. Cumpăr foarte multe cărți, nu reușesc să citesc tot ce cumpăr, dar fiecare carte are timpul ei.

Un an întreg aștept luna decembrie, simt că este singura lună în care pot citi cărți cu tematica Crăciunului. Îmi doresc lecturi de Crăciun, romantice, dulci, clișeice, dar bine scrise. Vreau să mă topesc ca vata de zahar pe buze. Din păcate ,, Cel mai frumos Craciun” nu a fost ce trebuie din punctul meu de vedere. Poate mă întrebați de ce am mai cumpărat cartea, știind că nu imi place cum scrie autoarea. Am cumpărat-o cu speranța unei lecturi frumoase. Am sperat că a evoluat și că voi citi o poveste frumoasă.

Craciunul înseamnă bucurie, emoție, sensibilitate, muzică în surdină, iubire, cadouri și mai ales timp de calitate petrecut cu cei dragi. Aceasta carte nu a avut nimic, dar absolut nimic. A fost atât de sufocantă, de haotic scrisă, cu personaje pe care eu nu le-am înțeles și nu am rezonat cu ele. Unul dintre personaje este fetița, Victoria, o puștoaică de 8 ani, răsfățată, prost crescută, un copil care habar nu are ce înseamnă educație.

Să vă zic în 2 -3 propoziții despre ce este vorba. Oliver primește de la job sarcina să scrie un articol de Crăciun despre o pensiune nou deschisă din Montana. Îsi ia soția, Noelle, pe fetița, Victoria și pornesc către pensiune. Ajung acolo unde dau peste Hannah, proprietara, James, fiul ei și Chad, nepotul. La destinație au aflat că nu au despre ce scrie deoarece pensiunea nu va fi gata, mai trebuie mobilată și decorată. Noelle le spune că rezolvă problema și o sună pe  sora ei, Michaela, care este designer de interior, să vină și să salveze pensiunea și articolul. Șoc și groază, când ajunge Michaela la pensiune, aflăm că în urma cu câțiva ani ea a fost iubita lui James. Și de aici vă dați voi seama ce se va întâmpla. Se renaște povestea de dragoste consumată și uitată la Londra. Se adaugă un pic de dramă, cu un copil care nu o vrea pe Michaela lângă tatăl lui. Aș fi vrut altceva, nu am simțit deloc atmosfera de sărbătoare din carte, emoția lipsește cu desăvârșire. Toată cartea am simțit-o ca pe o frecție la un picior de lemn.

Ca să nu existe discuții, nu am absolut nimic cu autoarea sau cu editura. Părerea mea este doar despre cartea pe care am citit-o. Sunt ferm convinsă că această carte își are cititorii ei, din păcate eu nu sunt printre ei. Îmi doresc mult mai mult, dar știu sigur că data viitoare nu voi mai cumpara nicio carte de la această autoare pentru că nu rezonez deloc cu stilul ei.

Liber la aruncat cu roșii în mine, stiu, sunt o acritură, pe care nimic nu o înduioșează. Pentru mine o carte bună de Craciun este acea carte care mă duce în universul Diva și până acum o singură carte mi-a satisfăcut dorințele.

Vă îndemn să citiți autori români, să încercați mai mulți autori, să le aflați poveștile. Dacă din 5 autori români, unul a fost pe gustul vostru, sunteți câștigători.

Cartea se poate comanda de aici: www.editurapetalescrise.ro

Dar veșnicia n-are timp – Raluca Alina Iorga – 194pag

Se întâmplă, noi, ca cititori, să mai dăm și peste cărți foarte slabe ale autorilor români și să rămânem dezamagiți și de opera autorului, dar și de autor. Dar, când citești o carte ca cea a Ralucăi Iorga, uiți de toate dezamăgirile și îi mulțumești Divinității că ești contemporană cu așa autoare.

”Dar veșnicia n-are timp„ a fost cartea perfectă pentru mine, fără cusur, impecabilă. Marea majoritate a cititorilor ne-au îndemnat să citim „Până la sfârșitul timpului”, eu vă îndemn să citiți această minunăție. Încă o dată mi s-a confirmat că ce ți-e scris, în frunte îți este pus. Da, cred din tot sufletul, că două suflete se vor regăsi pe parcursul a mai multor vieți, până la sfârșitul timpului. Doamne, cât de mult pot să îl iubesc pe Rareș, pe cel de acum, pentru că a învățat din greșelile trecutului și a făcut atât de multe lucruri pentru el, pentru Iris, pentru oameni. Iris este minunea cu ochii albaștri în care te pierzi și uiți să mai respiri. Daniel și Alina sunt prietenii pe care toată lumea și-i  dorește alături.

Raluca, tu faci ca basmele să devină realitate, ne faci pe noi, cititorii de rând, să sperăm, să visam cu ochii deschiși.

Da, știu că sunt foarte entuziasmată, dar această carte m-a lăsat cu lacrimi în ochi și cu piele de găină. Atât de emoționantă mi s-a părut, tristă, dar totuși plină de speranță. Incursiunile în trecut le-am citit cu inima ghem, pentru că în cealaltă viață a lui Rareș, sfârșitul a fost unul tragic și niciodată nu știi dacă mai primești o a doua șansă. Trebuie să sperăm până la sfârșitul timpului dar, mai ales, că veșnicia nu are timp și mereu iubirea va triumfa.

Raluca, te rog să scrii în continuare. Avem nevoie de poveștile tale pe o piață de carte atât de instabilă, în aceste vremuri tulburi.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituraup.ro

Ioana mi s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare. Nu ne știm în viața reala, doar din mediul online, dar simt că o cunosc dintotdeauna. Am cunoscut-o prin intermediul traducerilor de la editura Corint, traduceri în care își pune sufletul și acest lucru se simte.

„Recurs la trecut( jurnal sucit)” mi-a ținut companie într-o după-masă ploioasă, friguroasă. Centrala își făcea treaba ei, Irina dormea lângă mine, muzica se auzea în surdină, iar eu mă simțeam ca în 1001 de nopți. Ioana are  un suflet atât de bun, care se simte și între paginile cărții ei. Ne împărtășește o parte din ea, ne lasă să îi vedem sufletul și suntem martorii spovedaniei ei. Am simțit această carte ca pe o împăcare cu trecutul, un trecut povestit motanului care îi tine de cald iarna și alături de care învață că nu este rău să mai și zâmbești din când în când.

Această carte nu se povestește, se citește, se simte cu tot sufletul și se intra în lumea Ioanei și a lui Villon.

Cartea se poate comanda de aici: www.blackswanpublishing.ro

Olga este personajul pe care eu l-am asemănat cu pasărea Phoenix, care renaște din propria-i cenușă. Așa este și fata noastră, viața ei a fost o lungă suferință. Fiecare trăire și experiență s-a dovedit a fi negativă, toxică, traumatizantă. Credeți că a renunțat? Nici vorba, fiecare șut în fund a fost un pas înainte și s-a ridicat de fiecare dată când viața a pus-o la pământ și nu puține au fost aceste momente.

Răzvan este băiatul foarte isteț, care a plecat de acasă să scape de sub papucul mamei, dar nici prin cap nu îi trece de ce este în stare aceasta. Zenovia întruchipează tot ce poate fi mai rău la o mamă, femeie și soacră.  

Tare greu l-a acceptat Olga, pentru că încrederea ei era sub nivelul mării și nu mai credea că ea are dreptul la fericire. Răzvan nu s-a lăsat și a cucerit-o, însă fericirea lor este distrusă de Zenovia. Ce se întâmplă mai departe și dacă cei doi vor rezista împreună și vor trăi fericiți până la adânci bătraneți trebuie să citiți, ca să aflați.

Mi-a plăcut reîntâlnirea cu personajele din cărțile anterioare. Prezența Miei în acest volum a adus un plus cărții, deoarece s-a pus accent pe prietenie, iar fata a dovedit că este o prietenă adevărată. Toată cartea a fost despre iubire și  prietenie. Acolo unde aceste două elemente își fac simțită prezența, nu poate ieși decât ceva frumos.

Și ca să fiu și puțin cârcotașă, să nu cumva să îmi ies din mână, singurul lucru pe care l-aș putea reproșa ar fi că uneori mi s-a părut că este grabită cartea, în rest numai de bine. Aaa, și aș fi vrut un pic mai mult să apară personajul întruchipat de Anna, fata cu umbrelă galbenă.

Viața Olgai poate în orice moment să fie viața oricui, cred că undeva în lumea asta mare, o fată este înșelată, umilită, abuzată sexual de cine ar fi trebuit să o protejeze sau este în cautarea proprii sexualități.

Sfârșitul mi-a lăsat impresia că Zodia Ispitei ne va mai suprinde cu încă un volum.

Cartea se poate comanda de aici: www.editurapetalescrise.ro

Dragoste la prima avere – Meghan Quinn – 496pag

Ce sper eu, și asta o spun încă de la început, este ca editura să ne traducă și poveștile fraților. Abia aștept să îi vad și pe ei în situații deloc confortabile.

Mi-a plăcut cartea, cu suișuri și coborâșuri, cu personaje diversificate, a fost o lectură draguță

Ea, Lottie este genul de personaj pe care eu îl caut în cărți, nu este proastă, știe să își dea seama când o da în bară, se readaptează, dar mai ales când se îndrăgostește,o face până la ultimul fir de par.

El, Huxley, este băiatul care a pornit de jos, care a muncit pâna nu a mai putut pentru a ajunge cineva, pentru ca afacerea lui și a fraților lui, să fie una de invidiat. Este bărbatul care niciodată nu încurcă afacerile cu plăcerea. Mereu își dorește mai mult în afaceri și este dispus la orice pentru a reuși. Nimic nu îl oprește să inventeze pe loc o logodnică falsă, care este și însărcinată. Știți cum se zice, minciuna are picioare scurte și nu poți merge la nesfârșit ocolind adevărul. Dar, cum faci când toată înșelătoria se transformă în dragoste adevărată? Vă invit să citiți povestea celor doi, eu cred că o să vă placă.

Pe lângă personajele principale care și-au făcut treaba, ea, foarte bine, el, bine, dar mai târziu 😀 , ne mai bucură lectura și frații lui, dar și sora ei.

Am citit o poveste drăguță, plină de dialoguri amuzante și spumoase care mi-a adus la sfârșit zâmbetul pe buze.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro