Cu o copertă extraordinară, cu o atenție la detalii, cu o poveste fantastică, cu personaje atât de bine creionate, „A patra aripă” a fost cartea perfectă. Una dintre cele mai bune cărți citite de mine. Acum, chiar îi înțeleg pe iubitorii de fantasy de ce sunt atât de disperați după astfel de povești.
Dacă ar fi după mine aș începe și v-aș povesti cartea, pagină cu pagină, dar nu voi face acest lucru deoarece trebuie să o citiți voi, să faceți parte din poveste, să o adorați pe Violet și să îl iubiți pe Xaden.
Violet este o tipă foarte isteață, cu o minte mai ascuțită decât lama unui cuțit. Nu cred că idioata de maică sa a știut de ce este capabilă fata ei când a trimis-o la Colegiul de Razboi Basgiath. Nici măcar ea nu știa de ce este capabilă, dar foarte rapid a înțeles că este un adversar de temut și trebuie să își păzească spatele.
Am iubit-o pe Violet pentru tot ce este ea. M-am temut pentru ea, îmi era frică că la un moment dat va claca, dar s-a descurcat impecabil.
Xaden a devenit personajul meu masculin preferat, îl iubesc până în vârful urechilor 😀 . Autoarea l-a creionat perfect, a luat câte o calitate de la fiecare bărbat și a făcut bărbatul perfect. Frumos, isteț, dur atunci când trebuie, milos când este cazul și mai ales foarte pătimaș în intimitatea lui. Normal că aceste două personaje atât de diferite s-au atras și scântei au ieșit din apropierea lor. Bine, atât de puternică a fost pasiunea lor de o noapte încât a doua zi daunele erau majore, dar asta este altceva și trebuie să citiți.
Nu vreau să vă zic nimic despre carte deoarece sigur aș da un spoiler și nu vreau. Îmi este foarte greu să scriu despre o poveste care mi-a plăcut atât de mult. Evoluția personajelor a fost atât de naturală, nimic nu a fost forțat, totul a venit la momentul potrivit.
Normal ca au fost și momente tensionate, chiar multe aș zice, adrenalina ridicându-se la cote mari. Aceasta carte a avut toate ingredientele perfecte pentru a deveni un Must Read.
Nu vă mai spun cât de mult mi-a plăcut existența dragonilor și relația lor cu călăreții. Fiorosul dragon negru Tairn și micul dragon Andarna. M-a emoționat legătura care s-a creat între ei și cât de rapid s-au acomodat unii cu alții, dragonul nostru a făcut o alegere bună când s-a legat de Violet.
Cel mai mult la această carte mi-a plăcut că autoarea nu s-a pierdut în detalii, dialogurile au făcut deliciul cărții, acțiunea a fost foarte antrenantă, nu au fost timp morți.
Și ca să închei în stilul meu caracteristic vă zic un lucru: nu trebuie să fiți de acord cu părerea mea, dar puneți mâna și citiți cartea, este imposibil ca în 700 de pagini să nu găsiți ceva și pentru sufletul vostru.
Nu mai trebuie să vă spun că abia aștept următorul volum, mai ales pentru cireașa de pe tort de la sfârșit, nu mă așteptam la așa ceva și nu am bănuit nicio secundă. V-am făcut destul de curioși? Mergeți pe mâna mea?
”Un dragon fără călărețul lui e o tragedie. Un călăreț fără dragonul lui e mort.”
Cartea se poate comanda de aici: www.storiabooks.ro
Recent Comments