September 2023

Farmecul unei cărți bune este acela că fiecare cititor o   vede dintr-o altă perspectivă. Și mai cred că fiecare carte are momentul ei. ”Până la sfârșitul timpului” a ajuns în biblioteca mea în iarna anului 2018, primită cadou de la o prietenă. A stat ea cuminte pe raft, am șters-o de multe ori de praf, așteptându-și rândul. Momentul a venit după ce autoarea a anunțat că se apropie de finalizarea cărții care continuă povestea din aceasta, eu promițându-i că îl voi citi pe Vlad. Nu se mai pune că am fost amenințată de Dana Petraru, că dacă nu o citesc, voi fi alergată în jurul parcării de la Romexpo. Și, cum mie bătaia nu îmi place, m-am pus pe citit. Recunosc, genul acesta istoric nu este neapărat pe gustul meu, dar atât de tare m-a prins cartea că nu îmi venea să cred. Exact când eu mă apucasem de citit, matinalii de la Radio Zu au întrebat care este cartea pe care o amânam de mult și în sfârșit, ne-am făcut curaj să ne apucam de ea. Cred că Vlad voia ca povestea lui să ajungă la mine și eu să o spun mai departe.

Despre această carte s-au scris multe și fiecare și-a spus propria părere prin prisma emoțiilor și a filtrelor prin care a trecut.

Eu vreau să vă spun că nu cred că cineva putea să scrie povestea lui Vlad mai bine decât Raluca Alina Iorga. Atât de multă pasiune a pus în scriere, atât de intensă a fost povestea, exact ca un film pe care îl vezi și nu te poți ridica din fotoliu până la sfârșit.

Eu cartea am apreciat-o pentru câteva lucruri care nu știu dacă au legătură cu istoria. V-am spus, fiecare trece povestea prin propriul filtru.

Mi-a încântat sufletul cu bucurie, ducându-mă apoi la tristețe, povestea de dragoste dintre Vlad și Ana.  Este una dintre acele  povești nemuritoare, în care personajele își vor trăi dragostea până la sfârșitul timpului. Atât de mult și-a iubit Vlad țara și niciodată nu a uitat de Dumnezeu, niciodată nu i-a judecat hotărârile și nu s-a lepădat de el. Mereu Dumnezeu a fost în mintea și în sufletul lui și i-a călăuzit pașii și i-a fost alături în momentele foarte grele. Apoi am apreciat relația de prietenie cu Cristian. Un om puternic are nevoie de o persoană care și-ar da și viața pentru el și idealurile sale.  

Mi-a părut tare rău de Ilona, nici nu vreau să îmi inchipui cum este pentru o femeie să trăiască mereu cu fantoma fostei soții, cu fantoma femeii pe care soțul tău o are în inimă tot timpul. Apoi am apreciat scriitura cursivă, faptele istorice relatate atât de bine încât mi-a lăsat  impresia că autoarea a fost acolo.

Iar la sfârșit imi doresc să merg pe urmele lui Vlad, să îmi duc copiii la Târgoviște, să le spun povestea lui, apoi cu ajutorul lui Dumnezeu să urcăm și sus la Poenari.

Felicitări, Raluca! Ai scris o poveste care trebuia scrisă și cred că nimeni nu o putea face mai bine decât tine. Vreau să mai punctez un aspect. Aceasta este cartea de debut a autoarei. Nu am simțit nici măcar o secundă  acest lucru, ai impresia că scrie dintotdeauna. Raluca este genul de autoare care are mai multe cărți citite decat scrise. Pasiunea ei pentru cai, pentru Vlad, pentru istorie trece limita timpului și ne duce, pe noi cititorii, pe niște meleaguri de mult apuse dar niciodată uitate.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituraup.ro

De ceva vreme este o modă de a ataca cititorul care nu mai citește autori români. Eu cred că se citesc în continuare autori români, doar că publicul este mult mai selectiv. În ultima lună, de două ori am fost trasă la răspundere pentru că citesc cărți traduse, dar pe ai noștri nu îi citesc. Total greșit, aș vrea să văd câți dintre cititorii  și autorii aceștia care aruncă cu pietre, au citit și au susținut autorii români așa cum am făcut-o eu.

Cartea ” Sunwine, vinul dragostei ”este a unei autoare care nu mai este la debut, care are deja câteva cărți publicate și se laudă și cu vânzări mari. Autoarea m-a întrebat de ce nu îi dau o șansă și cărții ei. I-am dat, am lăsat să treacă o perioadă înainte de a o citi.  Nici cărțile autorilor străini și nici cărțile  autorilor români nu sunt toate de cinci stele.

”Sunwine, vinul dragostei” a fost o lectură dificilă. Autoarea a complicat atât de tare povestea încât pe mine m-a obosit și abia așteptam să ajung la final. Acesta mi s-a părut atât de exagerat și atât de puțin credibil. Ideile nu s-au legat unele de altele. Din pacate, trebuie să spun că această carte m-a dus cu gândul la telenovelele la care se uita bunica mea în epoca de glorie a canalului Acasa TV.

Da, cartea a avut o idee bună, dar s-a pierdut mult pe parcurs. Firul poveștii s-a desfăcut în atâtea direcții, încât nu îmi mai făcea plăcere să citesc. Cartea urmărește povestea de dragoste dintre Kevin și Martina. Cei doi s-au cunoscut la Geneva și s-au îndrăgostit fulgerător, păcat că dragostea lor a ținut exact ca o minune, 3 zile. Aș fi vrut ca povestea de dragoste chiar să fie poveste și nu o chestie lălăită, fără cap și coadă. Pot spune că am fost încântată de povestea secundară care a fost foarte ok și dozată exact cât trebuie.

Și ca să fiu rea până la capăt, da, de foarte multe ori cărțile autorilor străini sunt mult mai bune decât ale autorilor români, dar asta nu înseamnă că nu avem și autori români  pe care i-aș alege în orice moment, în fața unei cărți străine. Și mai cred că fiecare are loc sub soare și fiecare carte are cititorul ei. Din păcate, autorul român pierde din cauză că nu înțelege corect feedback-ul primit de la cititor.

Dacă această postare a supărat, vă cer scuze, dar vă rog eu mult nu mă mai trageți la răspundere pentru cărțile pe care le citesc și pe care mi le cumpăr.

Primesc cărți de la foarte puține persoane, și asta pentru că nu vreau să datorez nimănui nimic, și îmi rezerv dreptul de a-mi spune părerea sinceră despre o carte exact așa cum o simt, indiferent de cine este scrisă, autor român sau străin.

Cartea se poate comanda de aici: www.editurapetalescrise.ro

Doamne, cât de mult mi-a plăcut această carte. Știam că autoarea scrie intens, dar a fost la un alt nivel. Am simțit cum s-a jucat cu toate sentimentele mele, m-a trecut de la extaz la agonie. Am plâns de multe ori cât am citit-o. Am suferit pentru Cromwell, mi s-a rupt sufletul pentru Bonnie.

Atât de frumos a știut autoarea să creioneze aceste două personaje. Le-a făcut perfecte, curajoase, iubitoare, fragile în unele momente. Au fost atât de umani și atât de plini de sentimente și foarte multă muzică. Muzica care vindecă toate rănile, muzica care aduce speranță, dar și care ne face si uitam.

Nu vreau să vă spun nimic despre poveste, vreau să îi descoperiți pe cei doi, să suferiți alături de ei, să plângeți cu ei, dar la sfârșit să râdeți cu lacrimile  încă curgând pe obraji.

Cromwell i-a dat putere lui Bonnie, iar ea i-a readus culorile în viata lui, care era în permanență în nuanțe de negru.

O poveste extraordinar de frumoasă, sensibilă, aproape de perfecțiune.

Aș fi vrut ca editură să fii acordat o mai multă atenție editării. Este frustrant să dai peste greșeli de editare, când ești atât de adâncit în poveste, când în mintea ta tu vezi toată acțiunea care se desfășoară inaintea ta.

„O dorință pentru noi”, cu siguranță este una dintre cărțile preferate ale acestui an. Recomand din toată inima, dar pregătiți-vă să plângeți zdravăn.

Cartea se poate comanda de aici: www.litera.ro