Știți senzația aia când îți și place o carte, dar parca nu îți place? Așa sunt și eu acum 😀 . Nu știu exact ce nu mi-a plăcut, dar știu foarte clar ce mi-a plăcut.
Să vă zic și vouă 😛 . Seria „Bromance” continuă cu povestea dintre Alexis și Noah. Așa cum știți din volumele anterioare, el face parte din gașca aia mișto de bărbați, iar ea este prietenă cu Liv, eroina cărții a doua. Cei doi par a fi cei mai buni prieteni din lume și pentru nimic în lume nu ar vrea să schimbe relația lor. Nici măcar iubirea nu intră în calcul. Doamne ferește. 😛
Mi-a plăcut foarte mult Alexis, maxim, aș zice. O persoană cu un suflet imens, capabilă să mute munții din loc ca lumea să fie un loc mai sigur și mai bun. Când află că are o soră despre care nu știa și un tată suferind, care are nevoie de un transplant de rinichi pentru a supraviețui, nici nu stă pe gânduri și face toate analizele pentru a vedea dacă este compatibilă. Are calitatea de a ierta, de a trece peste obtacole pentru că își dorește o familie, vrea să simta că este iubită. Toată viața ei a fost doar ea și mama ei. S-au chinuit pentru a avea ce pune pe masă, dar erau ele amândouă. Viața a fost nedreaptă cu ea și i-a luat mama mult prea devreme. Alexis este un exemplu de așa DA pentru societate.
Noah pe de altă parte nu poate trece peste decesul tatălui său și acumulează foarte multă frustrare și nu își da voie să ierte, să se împace cu el. Zbuciumul lui interior m-a emoționat, mi-a adus lacrimi pe obraji. Este un foarte bun prieten și pentru Alexis și pentru prietenii lui. Dar să nu uităm de minunata gașcă de băieți care au înființat Clubul de Carte Secret al Domnilor și care fac orice le este lor în putință să își ajute prietenul. Pe cealaltă parte și fetele s-au adunat în jurul lui Alexis atunci când aceasta simțea că îi fuge lumea de sub picioare.
Le-a trebuit foarte mult timp celor doi ca să își dea seama că se iubesc și că își doresc o viață împreună. Au fost amândoi încăpățânați și fiecare vedea doar realitatea și adevărul lui. Norocul lor au fost prietenii, nu degeaba se zice că prietenul la nevoie se cunoaște.
Mi-a plăcut familia tatălui lui Alexis, le-a fost foarte greu să o accepte și a durat ceva până au înțeles că fata nu are nicio vină, din contra, ea își donează un rinichi fără să se gândească la consecințe pentru că își dorește ca tatăl ei să trăiască.
Să nu vă mai spun cât de mult m-a amuzat Beefcake, un pisoi cu totul special.
Una peste alta, chiar a fost o carte bună. Mi-au plăcut foarte mult personajele principale, dar luate separate, împreună parcă le-a lipsit ceva. Nu am simțit atracția aia nebună dintre ei. Aceasta este părerea mea și după cum știți nu trebuie să fiți de acord cu ea.
Să vă mai spun că abia aștept să citesc și povestea Rusului? Sunt foarte curioasă care este treaba cu soția lui. Mă intrigă 😀 .
Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro
Recent Comments