July 2, 2022

Lanțul adicției ( volumul 1)- Daniela Borțea – Editura Creator

Lanțul adicției ne spune povestea Joannei, dar poate fi povestea Carolinei, a Irinei, a Laurei sau a unei alte fete. În acest moment poate o prietenă, o cunoștință este în pielea personajului nostru și poate nu ia decizia cea mai buna și rămâne într-un cerc vicios foarte periculos pentru sănătatea și viața ei.

Fetele care sunt crescute la țară, după anumite principii, foarte modeste, în momentul în care ajung la oraș, de cele mai multe ori sunt depășite de situație și le trebuie o foarte mare încredere în ele și putere ca să reziste tentațiilor orașului.

Joanna ne spune povestea ei, poveste care începe pe când împlinea 10 și credea că lumea este un loc minunat. Toate acestea se năruie ca un castel făcut din nisip. Viața este o luptă permanentă și doar cei mai puternici îi fac față. Ajungând la liceu în oraș, viața îi este dată peste cap și este la un pas de colaps. Norocul a fost de partea ei și și-a revenit rapid, a pus școala pe primul loc și și-a văzut de drumul ei. Prima prietenă Ania s-a dovedit a fi o prefăcută, o persoană interesată doar de propria persoană. Fratele ei, Filip, a fost exact opusul ei pana în momentul în care a intrat în lumea drogurilor. Filip s-a îndrăgostit de Joanna încă de când aceasta era o puștoaică care pășea timidă pe scările liceului. Soarta i-a despărțit și s-au revăzut când fata a împlinit 18 ani și din acel moment au fost împreună până într-un moment. Se pare că oricât de mare ar fi iubirea, drogurile și dependența de ele este mult mai mare, un cerc vicios din care ieși foarte greu. Toată cartea este scrisă într-o manieră caldă, chiar dacă dependența de droguri nu este o treabă ușoară, autoarea a îndulcit foarte mult povestea cu introspețiile ei pe care și le nota în jurnal, cu aducerea bunicii în primul plan. Cred că bunica este icoana cea mai sfântă pentru foarte multe fete. Pentru mine așa a fost și tot ce am învățat și mult din omul care sunt astăzi se datorează ei. Regret că s-a dus sus în cer prea devreme și nu a apucat să se mai bucure de mine și de strănepoții ei.

Autoarea și-a creionat un personaj feminin foarte puternic, un personaj credincios, care nu și-a uitat niciodată rădăcinile și care a fost mereu cu capul pe umeri.

Ne doare foarte tare când îl vedem pe omul iubit că își distruge viața, dar trebuie să luăm o hotărâre, să decidem ce vrem să facem cu viața noastră. Rămânem într-un cerc vicios care nu se va termina bine sau riscăm și plecăm cât vedem cu ochii înainte?

Romanul este unul dur, realist care ne lasă cu multe întrebări după citirea lui și cu dorința de a vorbi cât mai mult cu copiii noștri de a le spune cât de periculoase pot fi drogurile, cât de important este să fii atent atunci când îți alegi prietenii și mai ales niciodată să nu îți fie rușine de condiția ta. Dacă tu ești cu o condiție mai modestă și celălalt are o condiție mai bună, asta nu înseamnă că tu ești mai prejos. Să fii om îi lucru mare!

Vă recomand acestă carte. Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută și abia aștept următorul volum pentru că vreau să știu unde a ajuns Joanna și dacă lanțul adicției s-a rupt definitiv și irevocabil.

Cartea se poate comanda de aici: www.libris.ro

3.7 povestiri – Daniel Timariu, Teodora Matei, Lucian Dragoș Bogdan – Editura Tritonic

 3.7 povestiri este un spin off al seriilor: “Tenebre“ de Daniel Timariu, “Povești la castel“ de Teodora Matei și “Cartea Haosului“ de Lucian Dragoș Bogdan. Cărțile scrise de domnii amintiți mai sus nu le-am citit, dar în povestirea Teodorei m-am simțit ca acasă.  Îmi era foarte dor de baronul Nikos, eram tare curioasă ce secrete mai ies la suprafață. Îmi doream să îl cunosc mai bine și pe Simon și să mai stau un pic în compania lor. Seria ”Povești la castel” este un fantasy, un basm de oameni mari care te va prinde în mrejele lui de la prima pagină.

Despre tenebrele lui Daniel Timariu nu stiu nimic, dar voi remedia această problemă. Mi-a plăcut povestirea lui și vreau să aflu mai multe despre viața detectivului Alex Anghel și mai ales cine este Laura. Vă las un fragment din povestire care mie mi-a plăcut foarte mult: “ Uitarea nu este o povară, ea este o calitate a noastră, uitând suntem nevoiți să învățăm, ceea ce înseamnă efort intelectual, ce se traduce de cele mai multe ori prin inovație.Dacă am și totul, dar ce vorbesc eu, dacă am crede că știm totul, am stagna.Iar dacă am stagna, tradus pe o perioadă de secole, înseamnă a regresa. Avem nevoie de uitare pentru că, atfel, ne-am blaza, am deveni autosuficienți și asta ar însemna sfarșitul nostru. Ne-am putea crede zei!” Eu vă recomand să cumparați seria ”Tenebre”  și să aflați care este diferența dintre Timișoara de azi și cea din trecut.

Povestirea lui Lucian, “ Vremea dinaintea timpului“ m-a dus cu gândul la basmele pe care le citeam în copilărie, doar că aici nu este vorba despre Făt Frumos și Mama Zmeilor. Lucian și-a făcut personaj principal în povestire exact Moartea, împreună cu Genarul si alte personaje fantastice. Nu sună deloc rău, dar ca să înțelegeți trebuie să citiți  seria „Cartea Haosului”

Trebuie să vă spun că mi-a plăcut, îmi place cum scriu cei trei autori, i-am mai citit și singuri și în diferite combinații pe care doar editura Tritonic le poate face. <3

Iar la final vin și eu cu o rugăminte către domnul Bogdan Hrib: vă rog eu mult să vă gândiți la un Domino 3, că mie nu imi iese din cap 😛 . Vă mulțumesc!

Cartea se poate comanda de aici: www.libris.ro