April 2023

Un milion de săruturi într-o viață – Monica Murphy – Editura Litera

Să ne înțelegem de la bun început 😛 . Această carte este una dintre cele mai originale cărți citite de mine în ultimii ani, și pot spune că am câteva la activ, mai ales pe romance.

A fost impecabilă din toate punctele de vedere. Am avut de-a face cu două personaje atât de bine construite, deștepte, sexy, iubitoare.

Wren este frumoasă, inteligentă, admirată și adorată de toți colegii de la Lancaster Prep. Totuși, Crew este singurul care o vede așa cum este ea cu adevărat: o fată inocentă și lipsită de experiență, care emană sexualitate și care cu greu își ține în frâu dorințele ascunse.

„ Un milion de săruturi într-o viață” îți dă chef de iubit. M-am îndrăgostit de amândouă personajele. Unde se termina unul începea celălalt. Iar în momentul în care Crew și-a pus în cap că o vrea pe fată, altceva nu a mai contat. Dacă ea își dorea luna de pe cer, el îi aducea luna. Da, l-a ajutat și situația financiară, dar sunt alții care au bani la fel de mulți și implicare zero. Ea s-a maturizat lângă el, a învățat să își spună punctul de vedere, și-a dat voie să fie vulnerabilă, să viseze, să iubească, să experimenteze lucruri noi. Relația intimă dintre cei doi a fost delicioasă. Nu am simțit nimic vulgar, totul a fost foarte incitant și super original.

Un mare plus a fost lipsa dramei, punctul culminant, care de obicei se lăsa cu aflarea unui adevăr întunecat. Aici nu a existat așa ceva. Cei doi au crescut împreună, au făcut față provocărilor tot împreună.

Și în încheiere, când veți citi cartea și ajungeți la acadea, vă rog eu să nu vă puneți plapuma în cap, din contra, dați-o la o parte :P.

„Un milion de săruturi într-o viață” a fost ca o acadea cu gustul celei mai bune bomboane.

Lectură placută!

Cartea se poate comanda de aici: www.litera.ro

April 7, 2023 by Carolina Parerea Carolinei 0

Seria „Nu mi-e frică” – Laura Kneild – Editura Rao

Nu mi-e frică – Laura Kneild – 368 pag.

Frica nu există – Laura Kneild – 400 pag.

Când am început primul volum i-am zis spus unei prietene că începutul promite și că îmi place. Eram destul de entuziasmată, dar pe măsură ce citeam, entuziasmul a dispărut.

Nu spun că a fost o carte rea. A fost o carte care nu a fost pe placul meu. Am avut așteptări prea mari. Nu mi le-a satisfăcut. O carte drăguță și atât. Fără să vreau, am comparat această serie cu „Te Aștept” a lui Armentrout și nu există termen de comparație. Acestei serii i-a lipsit emoția și povestea pe mine nu m-a convins, plus că nu am înțeles destul de multe lucruri.

O avem pe Sage, care la 18 ani pleacă la mii de kilometri distanță de casă ca să studieze la facultate. Nu prea știe ea sigur ce vrea să studieze, știe că vrea să fie cât mai departe de casă și mai ales de tatăl ei vitreg, care a abuzat-o în toată copilăria ei. Nu prea am înțeles în ce a constat abuzul, dar mi-am dat seama că a existat.Traumele produse de acest om care ar fi trebuit să îi fie părinte, să o protejeze, să aibă grijă de ea, au lăsat urme adânci în sufletul fetei. Teama este o constantă permanentă în viata ei. Ajunge la facultate, fără bani, fără un acoperiș deasupra capului, fără nimic ,doar cu teamă, panică și cu dorință de vindecare. Reușeste să se angajeze la biblioteca universității. Îi cunoaște pe April și fratele ei, Luca. Acesta îi era coleg la jobul de la biblioteca și usor, încep să se apropie. Mi-a plăcut mult de tot de April și Luca, două personaje puternice, cu capul pe umeri și mature pentru vârsta lor. Nici viața lor nu a fost ușoară, dar s-au avut unul pe altul. Sage ajunge să locuiască în casa fraților. Se apropie de April care îi devine ca o soră. Luca este o constantă în viața ei și se îndrăgostește de el.Trecutul fetei pândește după colț. Oare dragostea va fi suficient de puternică pentru a se vindeca? Va putea lăsa un băiat să o atingă fără ca frica să pună stapanire pe ea? Mai departe, ce se întâmplă, vă las pe voi să citiți.

Una peste alta, am stat și am terminat ambele volume pentru că eram curioasă cum se va termina povestea. Cred că două volume a fost prea mult, un singur volum mai compact ar fi fost suficient. Mi s-a părut mult prea lălăită și trasă de păr. Nu am simțit emoție aproape deloc și sunt sigură că în maxim 2 zile voi uita despre ce a fost vorba în carte. Repet, nu zic că am fost o carte rea, spun că nu a fost pentru mine.

Aceasta este părerea mea și nu trebuie să fiți de acord cu ea.

Cartea se poate comanda de aici: www.raobooks.com

April 5, 2023 by Carolina Parerea Carolinei 0

În vizită la Bellu!

Nicolae Iorga

“Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”

Eu nu mă consider un om modern, sunt anti Tik Tok, încă îmi place să simt cartea în mâini, chiar dacă am și un Kindle și îmi încurajez copiii să citească, să fie buni, respectoși, și să învețe.

Ieri am devenit mai bogată. Am avut una dintre cele mai frumoase zile pentru sufletul meu. Îmi doream de foarte mult timp să vizitez cimitirul Bellu. Nu cred că mai este cineva care să nu știe că acolo sunt înmormântate unele dintre cele mai mari personalități pe care le-a avut această țară. Oameni care au fost ambasadori ai acestei țări și care ne-au dus numele peste hotare până în cele mai îndepărtate locuri.

Domnul Damian Anfile ne-a fost ghid și un tur care trebuia să dureze maxim 3 ore, s-a terminat după 4 ore, pe o ploaie destul de puternică. Cred că asta a fost mulțumirea lui Bacovia că am trecut și pe la el pe la mormânt :D.

Nu știam cum vor reacționa copiii mei, dacă vor avea răbdare, dar, vă zic sincer că au stat cu gura căscată și au ascultat poveștile spuse atât de frumos de domnul Anfile. Am vizitat mormintele multor scriitori, le-am aflat poveștile, viața, am făcut diferența dintre autor și om.

Pentru unii poate o să pară o prostie, dar am simțit o emoție extraordinară când am ajuns la mormânt la Eminescu. Locul lui de veci este plin de flori pe tot parcursul anului. La fel de multe flori se găsesc și pe mormânt la Nichita Stănescu.

Aș vrea să spun mai multe, dar mă opresc. Vă invit să mergeți să îl vizitați. Anul acesta vor fi 10 tururi organizate de domnul Damian Anfile în cimitirul Bellu.

Vă mai spun un singur lucru, care este strict părerea mea: dacă în vremurile autorilor contemporani exista un Titu Maiorescu, multe cărți nu vedeau lumina tiparului.