Un pic prea aproape – Rebecca Yarros – 400 pag
A trecut ceva vreme de când nu am mai scris o părere. Uneori trebuie să îți dai o pauză, să înțelegi că tu nu poți schimba lumea și ce poti face este să crezi în continuare în valorile tale.
Dar să lăsăm filozofia și să trecem la lucruri serioase. „Un pic prea aproape” de Rebecca Yarros mi-a plăcut la fel de mult sau poate un pic mai mult decât „A patra aripă” din principalul motiv că aceasta este romance, iar cealaltă fantasy. Am găsit în această carte absolut tot ce caut eu într-o poveste: multă iubire, acțiune cât să te țină conectată în peisaj, o poveste foarte frumoasă și nu foarte clișeică, amuzament și o scriere cursivă. Avem două personaje, Weston și Callie. El pilot, ea fotografă și mamă singură a unei fetițe absolut adorabile. Ea a ajuns la stațiunea familiei lui Westen văduvă, însărcinată, fără bani, dar cu o dorință de a reuși, de a-i oferi copilului o viață bună. Western o angajează și a doua zi dispare, reapărând după 9 ani, la rugămintea fratelui său, să înceapă o afacere cu elicoptere. Acțiunea a decurs foarte firesc, normal, fiecare moment având partea lui de strălucire. Cei doi ajung să locuiască împreună, deoarece Weston nu dorește să se întoarcă în casa familiei, unde prea multă durere ascund pereții casei familiei, durere pe care nici timpul nu a reușit să o vindece. Weston a fost cel care și-a îngrijit și înmormântat mama, ca apoi să aibă grijă de fratele mai mic ca acesta să termine o școală, în timp ce fratele celălalt a plecat să studieze în altă parte, iar tatăl și-a găsit alinare în alcool. S-a pus pe el și visurile lui pe ultimul plan, dar acum s-a întors, morocănos, cu reguli stricte și cu dorința de a pleca cât mai repede de acolo. Dar știți cum se zice: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. În viața lui apare Callie și fetița acesteia, Sutton, care îi dau viața peste cap, care îi readuc zâmbetul pe buze și speranța în suflet.
Callie a fost genul de mamă în care m-am regăsit foarte tare, care și-a pus copilul pe primul plan și pentru care siguranța copilului nu era negociabilă. Am iubit la ea răbdarea de care a dat dovadă, cum a știut să fie lângă Weston, să îl susțină, să fie lângă el, să îl iubească, neștiind dacă sentimentul este reciproc. Vă las pe voi să descoperiți cum se termină această poveste, dacă sorta le zâmbește și îi lasă împreună până la adânci bătrâneți.
Ca de obicei, vă invit să citiți, orice, dar citiți!
Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro
Recent Comments