Un joc al sorții – Saga lui Hades – Vol.1 – Scarlett St.Clair

Atât de mult mi-a plăcut această carte, încât nu știu ce să scriu, cum să vă transmit tot ce am în minte. Am terminat cartea cu „piele de găină”.

„Un strop de întuneric” a fost cartea care mi-a mers la suflet și m-a făcut să mă „îndrăgostesc” de Hades și să îmi doresc o Persefona mai puternică, mai sigură pe ea și să vadă dracului cât o iubește Hades.

„Un joc al sorții” este până în acest moment cartea cea mai bună, complexă, extraordinară, nemaipomenită, a autoarei, iar eu sunt leșinată după Hades. Nu cred că în toată literatura veche, nouă, contemporană este un personaj masculin care să îmi placă mai mult. Nu trebuie să fiți de acord cu afirmația mea. Eu îl iubesc pe Hades și punct.

Știți genul acela de carte care îți place atât de mult, dar tragi de timp, amâni sfârșitul pentru că nu vrei să se termine și nu vrei să părăsești această lume și te gândești cât mai este până la apariția volumului următor? Așa am fost eu astea 3 zile, cât de mult m-am chinuit nu am putut să amân mai mult.

În această carte îl descoperim pe Hades din momentul în care ochii săi îi întâlnesc pe ai Persefonei și totul se schimbă. Este Zeul Lumii de Jos, un crud, un zeu dur, răzbunător, dar un zâmbet al Persefonei îl topește mai tare decât se topește gheața la soare. Am cunoscut un Hades care ar fi în stare să dea foc la toată lumea, la propriu și figurat, doar ca să o știe în siguranță pe iubita lui, regina lui. Mi-a plăcut mult de tot că autoarea ne-a arătat adevărata față a lui Hades, așa cum este și când este îndrăgostit, dar și când trebuie să judece la rece sau când trebuie să își impună punctul de vedere.

Sunt fascinată de mitologie, îmi plac zeii maxim și această carte mi-a satisfăcut plăcerea mea pentru aceștia. Să îi văd în fața ochiilor când s-au adunat la Consiliu convocat de Zeus, fiecare Zeu puternic pe tronul care îl recomandă a fost extraordinar și doar o autoare mare este capabilă de așa ceva. În timp ce citeam, în fața ochilor vedeam toată lumea creată de St. Clair. Se simte în scrierea ei cât de mult i-a plăcut să scrie această serie, cât de mult s-a documentat.

Nu v-am zis prea multe despre poveste, pentru că trebuie să o descoperiți singuri. Să păsiți lângă Hades, să îl cunoașteți mai bine, să îl întelegeți și dacă cumva în drumul vostru dați și de Persefona, puteți să îi spuneți că ar fi cazul să se ridice la nivelul ei și anume Regina Lumii de Jos.

P.S. Cel mai tare editor din Sud-Estul Europei este Shauki Al-Gareeb!

Cartea se poate comanda de aici: www.edituracorint.ro

Pamfletul de duminică – Veronica Amuza – Editura Librex

Este foarte greu să scrii o părere despre o carte scrisă de un autor care îți este apropiat sufletului tău.

În ziua în care draga noastră autoare a împlinit 35 de ani, scumpa ei mamă s-a gândit să îi facă un cadou inedit. I-a organizat o petrecere surpriză 2in1 😀 , ziua ei și lansarea volumului „Pamfletul de duminică”, carte care a fost tipărită sub egida editurii Librex.  Vă spun că a ieșit un eveniment pe care, noi, cei prezenți, nu îl vom uita niciodată. S-a plâns mult, s-a zâmbit și mai mult, s-a vorbit, s-au făcut poze, toate acestea fiind ingredientele perfecte ale unei seri de început de toamnă.

Foarte mulți dintre noi știu că Vera scrie pamflete, că ne face duminicile mai frumoase, ne aduce zâmbet pe buze.

„Pamfletul de duminică” conține 50 de pamflete. La prima vedere pare foarte ușor să scrii un pamflet după o situație, un eveniment sau chiar o persoană, dar vă zic eu că nu este. Dacă am încerca, mulți dintre noi nu am reuși să scriem o strofă care să aibă cap și coadă.

Conform Dex pamfletul înseamnă specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Și trebuie să vă zic că Verei îi iese foarte bine și pentru că are talent și pentru că societatea noastră îi dă foarte multe subiecte de pamfletat.

Îmi amintesc de un pamflet al ei care a stârnit revoltă mare în mediul online și s-a lăsat cu mult block pe Facebook. Vera, prin pamfletele ei ne poartă prin toată societatea noastră și ne arată cât de defectuasă este, câte bube are și cât de departe suntem de a fi bine.

Trebuie să recunosc că plăcerea mea vinovată sunt pamfletele care o au eroină principală pe mama autoarei, poeta Nicoleta Tudor.

rbt

Și în încheiere vă las un pamflet care mi-a plăcut mult și care cred că o descrie perfect pe autoarea Veronica Amuza:

Fac ce vreau

Lumea zice că-s rebelă

Și tot fac lucruri pe dos,

Când trebuie să port dantelă

Eu imi pun tricou pufos.

Lumea zice că-s uitucă,

Dar eu uit cu bună știință,

Tot fiind mereu pe fugă

Fac ce-mi este cu putință.

Fac ce vreau, atunci cand vreau,

Chiar dacă pare hilar,

Dupa nimeni nu mă iau,

Asta să vă fie clar.

Noir de Cluj – Povestiri reunite de Bogdan Hrib – Editura Tritonic

Volumul de față cuprinde 13 povestiri  din categoria Mystery&Thriller. Nu mai este o surpriză pentru nimeni că îmi plac foarte mult autorii Tritonic.  Dar oamenii aștia chiar merită citiți, promovați, distribuiți și felicitați. După mai multe cărți Noir ( Noir de București, Noir de Timișoara, Gastro Noir, Noir de Brașov), a venit și rândul unui Noir de Cluj. Sincer, mi se pare cel mai reușit volum de povestiri. Se simte că a fost o carte muncită. Nu cred că este ușor să scrii o poveste, chiar și scurtă, cu o acțiune într-un anume oraș și să îți și iasă. Fiecare poveste și-a avut acțiunea în Cluj și l-am văzut din mai multe ipostaze, prin prisma personajelor.  Pe unii autori i-am mai citit și le-am recunoscut scriitura. Pe alții acum i-am citit prima dată și am fost foarte impresionată. Domnișoarei Bianca Tămaș i-am spus că abia aștept un volum mai dezvoltat pe tema povestirii ei. Plăcerea mea vinovată este Sorin Matache care deschide această carte și este pe punctul de a fi mâncat, la propriu, de Papa Chef 😀 . Curioși, nu?

Fiecare poveste are farmecul ei, misterul ei, fiecare poveste rezolvă un caz, ne spune o poveste. Cineva spunea, la un moment dat, că ducem lipsă de povești. Eu cred că le putem avea, dacă știm unde să căutăm.

Cred că această carte satisface mai multe gusturi literare. Suntem purtați în pădurea bântuită din Cluj, apoi vedem cum stă treaba cu vecinii noștri din bloc, ca apoi să fim duși la un meci de fotbal, să participăm la un documentar zguduitor, să ne relaxam într-o sesiune psihologică și ușor-ușor să parcurgem fiecare poveste în parte, bineînțeles alături de o cafea, exact cum ne îndeamnă și Anton Demetriade. Oare cum este să îți faci o listă cu niște oameni cărora le-ai făcut rău și să aștepți răzbunarea?

Eu vă recomand acest volum, vă invit să-l citiți, să faceți cunoștință cu autorii și, dacă vă place, să scrieți despre el. Dacă nu vă place, înjurați-mă pe mine pe privat. 😛

Cartea poate fi comandata de aici: www.libris.ro

Fata cu vise alb negru – Andreea Russo – Editura Bestseller

În cazul acestei cărți mă bucur enorm de mult că am împrumutat-o de la bibliotecă. Cautam pe Libris.ro să văd numărul de pagini și când am văzut prețul cărții m-a luat cu amețeală. 59 de lei o carte de 188 de pagini? Cu scrisul foarte mare, cu mult spațiu alb și cu o poveste pe care eu nu am înteles-o, am ajuns la concluzia că am pierdut două ore din viața mea 😀 .

Cartea ne prezintă povestea Andanei, în vârstă de 21 de ani care își dorește să devină detectiv, exact ca și tatăl ei. Pentru a obține ce dorește, tatăl îi dă o misiune. Aceasta trebuie să găsească o fată, Mia, care a dispărut în urmă cu 24 de ani. Andana împreună cu prietenul ei, Dio, pornesc în aventură ca să gasească această persoană dispărută. În loc să se elucideze misterul, am fost tot mai confunză și m-a bulversat trecerea de la vis la realitate. Nu știu care este mai slab scris, planul din vis sau realitatea… Aaa, elementul de fantasy sau SF chiar nu l-am înțeles.

Ce se întamplă mai departe, vă invit pe voi să citiți sau poate mă credeți pe cuvânt când vă spun că nu merită să vă pierdeți timpul. Hai că v-am amețit de tot 😛 .

Clar, această carte nu este pentru mine. În cuvântul înainte, autoarea ne spune ca ea a scris ce a simțit, ce a văzut, eu îi spun că eu nu am simțit nimic, de văzut nici pomeneală 😀 . Și mai vreau să citez tot din autoare și apoi mă duc să dorm 😀 : “ Nu căutați sensul vieții într-o carte, acesta e înăuntrul vostru și pentru fiecare în parte acest sens e diferit. Cărțile sunt doar niște indicatori ce ne ajută să pătrundem mai adânc în propria personalitate.“  Și cu asta acuzarea își încheie pledoaria 😀 .

Cartea se poate comanda de aici : www.libris.ro

Cea mai frumoasă greșeală – Vi Keeland – Editura Bookzone

Cu Vi Keeland mergi la sigur. Știi cum scrie, știi la ce să te aștepți, iar la final rămâi cu un zâmbet pe buze. Cărțile ei sunt ușor de citit, deși niciuna din ele nu seamănă cu cealaltă.

De data aceasta protagoniști sunt Rachel și  Cain. El este profesor, iar ea este asistenta lui.  Ea află acest lucru a doua zi după ce se leagă de bietul băiat și îl face în toate felurile, crezând că este cel care i-a frânt inima prietenei sale.

 La prima vedere pare o poveste simplă, mega clișeică, dar în momentul în care apare un capitol din tinerețea lui, lucrurile încep să se complice și începem să punem piesele de puzzle la locul lor.

Mi-a plăcut felul în care a trecut prin viață Rachel, chiar dacă trecutul a fost foarte urât pentru ea, nu s-a lăsat înfrântă, a răzbit și s-a dovedit o persoană foarte cerebrală. El, o bomboană de băiat care a trecut prin multe schimbări și a știut ce are de făcut ca să o păstreze pe Rachel.

Până nu uit, trebuie să vă mai spun că mi-au plăcut mult personajele secundare. O bilă albă pentru scriitoare :D.

Una peste alta a fost o poveste drăguță, care mi-a plăcut, mi-a lăsat o stare de bine și abia aștept să trec la următoarea carte semnată de Vi Keeland.

Cartea poate fi comandata de aici: www.bookzone.ro

Losing It – Cine zice că e simplu PRIMA OARĂ? – Cora Carmack – Editura Epica

Doamne, cât am așteptat această carte, cît de mult mi-am dorit să citesc o astfel de poveste. Pentru astfel de cărți, de povești, nu renunț la romance. Pentru mine, nimic nu se compară cu o carte romantică, bine construită, scrisă bine, cu personaje mature, cu personaje cu slăbiciuni, frustrări, dar care nu dau în prostie și care nu cred că lumea se învârte doar în jurul lor.

Bliss și Garrick sunt două personaje puternice, hotărâte, foarte bune profesioniste și capabile de lucruri mărețe și mai ales foarte iubitoare.

Bliss este în ultimul an de facultate și, considerându-se ultima virgină la vârsta aceasta se hotăraște să schimbe această situație, impulsionată și de prietena ei. Zis și făcut, merg într-un bar, nu găsește nimic care să îi placă. În drum spre toaletă, karma intervine și la una dintre mese vede un barbat care citește Shakespeare. Punct ochit, punct lovit: acesta este bărbatul cu care dorește să își piardă virginitatea. Dar, apare o problemă, el, frumos de pică, nici ea nu era de lepădat, dar ce te faci când o apucă frica pe fata noastră exact când lucrurile deveneau mai fierbinți și dă bir cu fugiții, invocând o minciună.

Și de aici povestea ia o întorsătură la 180 de grade și pășim în viața personajelor și mai ales în lumea teatrului. Ce credeți? El este profesorul ei și, na, problemă.

Și de aici apare maturitatea personajelor, chiar dacă ele sunt conștiente că nu este tocmai indicată o  relație profesor- student, totuși nu pot sta departe. El este un profesionist desăvârșit, nu face nicio greșeală și îi recunoaște talentul fetei. Ea, chiar dacă este luata prin suprindere de evenimente, le face față cu brio, reacționează cum trebuie și se concentrează pe scopul propus.

Mai departe nu vă mai zic, trebuie să citiți cartea ca să înțelegeți sentimentele lor, să intrați în viețile lor și mai ales să fiți martorii frumoasei lor povești de dragoste.

Dacă vă așteptați la un pornoșag, vă sfătuiesc să nu dați banii pe această carte pentru că veți fi dezamagiți.

Aceasta este părerea mea și da, cartea  merită cinci stele și nu am lăsat-o din mână până nu am ajuns la final.

Cartea se poate comanda de aici: www.librex.ro.

Sînt o babă comunistă – Dan Lungu – Editura Polirom

Dacă mai aud pe cineva afirmând că autorii noștri nu scriu bine, îi dau cu o carte în cap. Avem atât de mulți autori buni, care chiar scriu și știu cu ce se mănâncă această indeletnicire. Dacă ați dat peste o carte proastă, nu înseamnă că toți scriu așa. Dacă din cinci cărți citite, una este bună să știți că voi ați căștigat. Da, sunt și autori care scriu foarte slab, ca să nu zic prost, dar aceștia nu sunt majoritatea.

Mi-a plăcut mult de tot “ Sînt o babă comunistă“. Cartea ne este povestită din persepectiva Emiliei, o doamnă care a prins și comunismul, dar și democrația de după revoluția din 1989. Într-o notă veselă, cu un umor fin, autorul ne poartă în viața Emiliei din frageda copilărie până la bătrânețe. Copilărind într-un sat, unde munca era prioritară înainte de orice, Emilia și-a promis că va ajunge o orășeancă și niciodată nu se va mai întoarce la țară. A avut multă ambiție și nimic nu a oprit-o din scopul ei de a fi doamnă de oraș.  Către bătrânețe este nostalgică, se gândește la anii comunismului când avea un loc de muncă bun, ceva banuți în buzunar și fără grija zilei de mâine. Ea a fost una dintre persoanele care a dus-o bine, căreia nu i-a lipsit nimic, dar nu pentru toată lumea a fost la fel.

Eu am avut șapte ani la revoluție și amintiri despre perioada comunismului nu am, știu unele lucruri din poveștile părinților, iar mai târziu din cărțile citite sau informațile găsite în online.

Începutul cărții a fost foarte spumos. Alice, fata Emiliei, plecată în Canada o sună și îi spune că vine în țarp ca să le prezinte iubitul. Și începe Emilia noastră pregătirile pentru primirea fetei și a feciorului. Șmotru în casă mai ceva decât într-o farmacie, oale multe pe aragaz cu tot felul de bunătăți, schimbat de perdele că doar vine băiatul și nu sunt schimbate perdelele. Își pune bărbatul să zugrăvească tot palierul unde stăteau ei și ca totul să fie exemplar, Emilia și-a făcut programare și la coafor. Și…sună fata că au ajuns și îi așteaptă la restaurant la masă 😊.

Vă zic că primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat cartea a fost să intru pe Libris.ro și să îmi comand două cărți ale autorului. Pe mine m-a câștigat de cititoare.

Cartea se poate comanda de aici: www.libris.ro

Cioburi de oglindă – Cenușa ochilor – Rozi Martin – 228pag

Nici nu știu cum să încep…sunt contrariată. Cartea a fost foarte bună, povestea crunt de dură, și cu toate astea am rămas cu o întrebare. Când ai 17 ani,  de ce să scrii cărți atât de triste, drame? Și apoi se mai spune că tineretul intră în depresie și are  numeroase anxietăți. Nu pot să înțeleg adolescenții :D.

Să ne întoarcem la povestea noastră. Caleb este un băiat a cărui viata a fost spartă în sute de mii de bucăți. Mama lui a murit când el era micuț și a trebuit să trăiască lângă un tată alcoolic, abuziv. Ce a trăit lângă tatăl lui nu poate fi numită viață. Bătăile și umilințele pe care le-a încasat sunt greu de descris și de îndurat. Lumea lui era neagră, el era o umbră în această lume. Acasă era sacul de bătaie al parintelui care ar fi  trebuit să îl iubească, să-l protejeze. La școală era sacul de bătaie al unui coleg, care își permitea datorită faptului că tatăl lui era guvernator.

Prima raza de lumină apare în prezența lui Cristian, un coleg nou care se mută în clasa lui Caleb și care locuiește lângă el. Chiar dacă viața este în continuare neagră, din când în când mai apare timid câte o rază de soare. Cristian a fost ancora lui de care s-a agățat cât de mult a putut. Acesta a fost mai mult decât prietenul lui, a fost salvarea lui.

Băiatul nostru era un copil foarte isteț, pasionat de poezie. Caietul de poezii era refugiul lui, lumea în care evada.

Oricât de neagră ar fi fost situația, la un moment dat lumina trebuia să își facă loc în atât de mult întuneric.

Soarta s-a dovedit blândă cu el până la urmă și i-a dat speranță, i-a dat lumina și l-a ajutat să zâmbească.

Vă invit să citiți o carte cutremurătoare, dură, plină de suferință, de lacrimi, de neputință, dar care la sfârșit o să vă lase cu o lacrimă de bucurie pe obraz.

Mi-a plăcut mult ce am citit, chiar dacă nu am înțeles de ce la 17 ani scrii drame. Da, știu viața nu este roz, dar la vârsta tinerei autoare ar trebui să fie.

Cartea se poate comanda de aici: www.edituraecou.ro

Partener în crima dragostei

Spionul din viața mea – Ela EH – Editura Bookzone

“O carte magnetică, un Mister and Misses Smith modern, plin de adrenalină și suspans.“ Această afirmație a celor de la Bookzone m-a făcut să îmi doresc cartea neapărat și cât mai repede cu putință. Îmi aminteam scena din film, când cei doi încercând să se ucidă unul pe celălalt, au ajuns să se iubească cu ardoare, pasiunea fiind cea care a câștigat. Din punctul meu de vedere, cartea este departe de a fi  un Mister and Misses Smith modern. Cred că această reclamă îi face un deserviciu cărții.

Elia și Patrik, doi orfani, două suflete cu a căror viață s-au jucat doi păpușari care aproape că au reușit să îi distrugă. Soarta a fost crudă cu ei, le-a dat o copilărie cu multe lipsuri, minciuni, abuzuri. Patrik a primit o șansă, el devenind spion și lucra pentru o agenție din Londa. Ea a rămas în orfelinatul unde a crescut, acesta fiind doar o perdea pentru afacerile murdare pe care le făcea unul dintre păpușari. Patrik a avut misiunea să vină în România și să  ducă fata la Londra, la agenție. În momentul în care ochii celor doi se întâlnesc, atracția devine irezistibilă și al doilea păpușar îi aruncă într-o misiune, miza finală fiind ca fiecare dintre ei să se îndrăgostească de celălalt.

Pentru mai multe detalii și desfășurarea acțiunii vă invit să citiți cartea.

Cele ce urmează vor fi strict părerile mele pe care mi le asum, ca de fiecare dată. Nu a fost o carte rea, dar nu a fost o carte pentru mine. Scriitura mi-a plăcut, dar nu mi-a plăcut desfășurarea poveștii. Întregul roman mi s-a părut că a avut un iz de telenovelă și m-a dus cu gândul la filmul “Cine a ucis-o pe Sara“, la care se mai tot descoperea ceva, la care se mai afla ceva și povestea devenea tot mai încurcată. Povestea mi s-a părut mult prea lină, aș fi vrut mai multă acțiune. Mi-ar fi plăcut să îi văd în postura de agenți adevărați. Partea psihologică a romanului ar fi fost ok, dacă cele două personaje ar fi fost altceva, nu spioni. Și dacă tot am ajuns la acest capitol, el avea cele necesare pentru așa ceva, dar fata nici măcar nu se apropie de profilul unui agent secret. Doar pentru că a citit multe cărți și a stat în compania unei doamne pentru o perioadă de patru luni de zile, care trebuia să o învețe cum să seducă bărbații, nu a făcut-o agent secret. Ea de fapt nici nu trebuia să fie un spion, ea era un pion pe o tablă de șah, sau mai bine zis trebuia să devină regină și să domnească cu regele ei.

Repet, cartea nu a fost una rea, dar eu nu am rezonat cu povestea și a fost mult prea liniștită pentru gustul meu.

Cartea se poate comanda de aici: www.bookzone.ro

Și cu bona cine stă? – Ana Silvia Nicolai – Editura Epica

Recunosc că voi fi foarte subiectivă în această părere, am trecut cartea prin filtrul experienței mele ca mamă.

Mi-am crescut amândoi copiii singură, toată ziua au fost doar cu mine, soțul venind doar seara acasă. Ajutorul lui a venit mai mult în weekend. Am preferat să stau acasă, să am grijă de ei, să îi formez după chipul și asemănarea mea. Da, recunosc, copiii mei nu își strângeau singuri jucăriile la un an și ceva, nici acum că sunt măricei nu le strâng din proprie inițiativă, dar pentru asta avem reguli și responsabilități. Aaa, și niciodată Dragoș sau Irina nu au mâncat cu tableta, telefonul sau televizorul în fața lor. Că sunt mulțumită de ce am crescut este puțin spus, sunt mai mult decât mulțumită din toate punctele de vedere.

Cartea ne spune povestea unei familii unde mama vrea să se întoarcă la serviciu, luând decizia angajării unei bone. Toate bonele angajate s-au dovedit a fi orice altceva în afară de bone. Am avut impresia că la fiecare angajare au dat din lac în puț.

Din punctul meu de vedere, această carte este un strigăt să fim foarte atente pe cine băgăm în casă, cu cine ne lăsăm copiii. Imaginați-vă următorul scenariu: ați găsit bona perfectă și după două luni de zile vă luati sotul și plecați într-o vacanță de șase zile. Ce faceți dacă în momentul în care vă uitați pe camerele de supraveghere vedeți că în casa dumneavostră există și un bărbat și brusc camerele se sting și voi sunteți la 5000 de km depărtare? Eu aș fi făcut infarct, dar asta sunt eu. Am preferat să îmi neglijez cariera, să încerc să lucrez de acasă, dar copiii să fie sub atenta mea supraveghere.

O să mai spun doua lucruri: câți bani au cheltuit pe comisoanele agențiilor care sunt ca niște căpușe să încaseze bani, și câte bone au schimbat mai bine duceau copilul la o creșă privată și cu siguranță era mai bine pentru toată lumea.

Ce m-a deranjat cel mai tare din carte au fost următoarele cuvinte: “Vorbește frumos și corect. Pare genul care a citit integral colecțiile Danielle Steel și Sandra Brown, cărți de duzină, dar măcar a citit ceva.“ Nu am înteles-o pe asta cu cărți de duzină, cred că nu mă mai duce pe mine capul. Oricum, să știți că toată lumea a citit Sandra Brown, la un moment dat, doar că acum suntem doar pe Friedrich Wilhelm Nietzsche.

Per total, dacă sunteți în căutarea unei bone, citiți prima dată această carte ca să știți de ce să vă feriți.

Cartea se poate comanda de aici: www.libris.ro