“Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”
Eu nu mă consider un om modern, sunt anti Tik Tok, încă îmi place să simt cartea în mâini, chiar dacă am și un Kindle și îmi încurajez copiii să citească, să fie buni, respectoși, și să învețe.
Ieri am devenit mai bogată. Am avut una dintre cele mai frumoase zile pentru sufletul meu. Îmi doream de foarte mult timp să vizitez cimitirul Bellu. Nu cred că mai este cineva care să nu știe că acolo sunt înmormântate unele dintre cele mai mari personalități pe care le-a avut această țară. Oameni care au fost ambasadori ai acestei țări și care ne-au dus numele peste hotare până în cele mai îndepărtate locuri.
Domnul Damian Anfile ne-a fost ghid și un tur care trebuia să dureze maxim 3 ore, s-a terminat după 4 ore, pe o ploaie destul de puternică. Cred că asta a fost mulțumirea lui Bacovia că am trecut și pe la el pe la mormânt :D.
Nu știam cum vor reacționa copiii mei, dacă vor avea răbdare, dar, vă zic sincer că au stat cu gura căscată și au ascultat poveștile spuse atât de frumos de domnul Anfile. Am vizitat mormintele multor scriitori, le-am aflat poveștile, viața, am făcut diferența dintre autor și om.
Pentru unii poate o să pară o prostie, dar am simțit o emoție extraordinară când am ajuns la mormânt la Eminescu. Locul lui de veci este plin de flori pe tot parcursul anului. La fel de multe flori se găsesc și pe mormânt la Nichita Stănescu.
Aș vrea să spun mai multe, dar mă opresc. Vă invit să mergeți să îl vizitați. Anul acesta vor fi 10 tururi organizate de domnul Damian Anfile în cimitirul Bellu.
Vă mai spun un singur lucru, care este strict părerea mea: dacă în vremurile autorilor contemporani exista un Titu Maiorescu, multe cărți nu vedeau lumina tiparului.
Bookfest 2022 a fost despre oameni, întâlniri, reîntâlniri și mai ales despre emoții.
Pentru mine ediția de anul acesta a târgului de carte a fost ca o poveste. Povestea am început-o de vineri seara, când împreună cu prietena mea Corina Cindea am pus țara la cale și ne-am făcut planul de bătaie. Sâmbătă dimineața la ora 06.00 mașina a pornit să ne ducă către locul la care visam de trei ani. Eram în permanentă legătură cu prietenele mele care veneau din Suceava, ele ajungând în Gara de Nord și așteptându-ne acolo să le luam. Luiza și Dana sunteți minunate și vă iubesc! Prietena mea, Flory Dode plecase și ea din Constanța și abia așteptam să ajungă. Beatrice Alina Sumedrea-Tudose ne întreba zilele trecute dacă vine și ea unde ne găsește, eu răspunzându-i că unde aude cea mai mare gălagie. Ce credeti, a ajuns prima și nu era nicio gălagie că noi înca nu eram acolo, dar s-a remediat problema gălagiei după ce am ajuns. Veronica Amuza și minunata ei mama, Nicoleta Tudor, au semnat condica, fiind la ora 8 fix, la Romexpo. Nu cred că în ultimii ani am râs atât de mult cum am făcut-o ieri în compania acestor fete. Sunteți o bucurie, emanați atât de multă energie pozitivă! Fetele din Bucuresti, Geo Marcovici, Daniela Sacadat, Denisa Raicu, Nieves și Anca Rucareanu de la Călărași au semnat și ele prezența la cafea. Trebuie să vă spun că în momentul în care am ajuns în fața pavilionului pe care scria Bookfest 2022, am avut pielea de găină. Cafeaua de dimineață a fost delicioasă, gălăgioasă, plină cu momente amuzante și multe poze.
Momentul zilei, supriza zilei a fost Teo Savin, un gay asumat, un om minunat. Acesta avea o întâlnire cu Luiza Stirbu, dar a nimerit la noi pe terasă unde instantaneu a fost înconjurat de 9-10 fete. Un gay între atâtea doamne, care l-au primit cu atâta bucurie și mai ales care își doreau cartea lui. Fetelor, încă aștept cafeaua după ce citiți cartea.
Pavolionul B2 de la Romexpo părea neîncăpător pentru toate editurile venite îmbrăcate în straie de sărbătoare pentru a-și prezenta cărțile care cum știu mai bine. Am trecut pe la standuri, m-am îmbrățișat și am făcut poze cu foarte multi autori, editori, traducători, bloggeri și oameni iubitori de carte. Shauki Al-Gareeb ești cel mai tare editor din sud estul Europei, iar gașca de zăpacite nu vor să le dezamăgești altfel puterea lor te va “ucide” :P.
Laura Nureldin, Monica Ramirez, Ela EH, Marius Albert Negut, Radu Paraschivescu, Ana Maria Negrila, Raluca Butnariu, Nina Marcu, Teodora Matei au fost autorii pe care i-am îmbrățișat, am făcut poze și m-am bucurat de compania lor.
Am participat la lansarea romanului ”Nestemata pierdută” a Ralucăi Butnariu, de la editura Librex, unde am intrat într-o lume de poveste, simțeam că sunt într-un historical romance și în orice moment personajele din cărți prind viață și ni se alătură. Raluca ești o bucurie de fiecare dată și emani o energie pozitivă.
Ultimul moment al zilei a fost lansarea celui mai frumos roman albastru “Precum în cer“ scris de unica Nina Marcu. Într-o locație superbă, înconjurați de o mare de oameni albaștri am avut parte de o lansare albastră.
M-am întalnit cu fetele de pe grupurile de cărți, unde particip la activități literare. Alina Piriianu este o zăpăcită, exact cum mă așteptam.
Vă mai spun despre cele două comori ale mele, Dragos și Irina. Nu știu cum sunt alți copii, dar ai mei au rezistat eroic și au savurat fiecare moment. Le-au umblat ochii după persoane cunoscute și s-au integrat perfect în toată nebunia noastră. O prietenă îmi zicea de dimineață că nici nu a simțit că am avut doi copii în gașcă.
Și la sfârșit vreau să vă mai spun că am cel mai minunat soț din întreaga lume.
Închei această postare mulțumindu-vă la fiecare în parte pentru ziua de ieri, a fost una dintre cele mai frumoase zile din ultimii trei ani. Știu că dacă suntem împreună putem muta munții din loc. Vă pup și vă iubesc!
În fiecare an, în data de 23 ianuarie este serbată Ziua scrisului de mână (National Handwriting Day), instituită cu scopul de a ne aminti frumusețea și unicitatea acestei forme de artă, numită caligrafie, dar și necesitatea folosirii semnăturii de mână.
Această dată, la care este celebrată Ziua mondială a scrisului de mână, coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, devenit notoriu datorită semnăturii sale, deosebit de lizibile și de interesante, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris (Writing Instrument Manufacturers Association, WIMA), care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.
Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la teoria grafologiei a avut-o şi filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872- 29 iulie 1956).
Oamenii de ştiintă moderni au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, după care poate fi creat profilul unui om. Acestea sunt: mărimea literelor, forma şi înclinarea lor, direcția scrisului de mână, presiunea şi viteza scrisului, precum şi forma liniei de bază a rândurilor.
Ce spune scrisul de mână despre tine
Grafologia sau analiza scrisului de mână, datorită faptului că acesta este un reflex inconștient, a fost și rămâne unul dintre cele mai exacte și efective teste de personalitate, dezvăluind o mulțime de trăsături ale caracterului omenesc, anume datorită faptului că scrisul de mână este un obicei atât de personalizat și unic pentru fiecare.
Grafologia, ştiinţa care analizează scrisul de mână pentru a descoperi trăsăturile de caracter ale persoanelor, a existat încă de pe vremea lui Aristotel. Specialiștii grafologi, susțin că prin interpretarea scrisului de mână al unei persoane, pot fi dezvăluite peste 5.000 de tipuri de personalitate.
Astfel, dacă scrii literele mari, cel mai probabil ai nevoie să te simţi înţeles şi să te faci remarcat în faţa celorlalţi. Pentru tine contează foarte mult părerea celorlalţi despre tine.
În cazul în care scrii literele mici, ești o persoană cu o concentrare foarte bună și foarte determinată, dar eși mai degrabă o persoană introvertită.
Dacă scrisul tău este orientat spre dreapta, atunci înseamnă că şti o persoană sensibilă, iubitoare, sentimentală, prietenoasă şi impulsivă. Familia şi prietenii ocupă cel mai important loc în viaţa ta.
Dar, dacă scrisul este orientat spre stânga, se presupune că eşti o persoană introvertită şi retrasă.
Un scris drept, neorientat spre o parte sau alta, te prezintă ca fiind o persoană ghidată de raţiune, nu de emoţii; o persoană pragmatică.
Dacă scrisul tău este unul îngoșat, atunci înseamnă cu ești foarte impulsiv, trăind evenimentele la o intensitate maximă, din cauza sentimentelor foarte puternice pe care le deți.
Scrisul subţire te reprezintă ca fiind o persoană care trece uşor peste evenimente din viaţa sa, nefiind foarte sentimentală.
Grafologii susțin că, dacă ești o persoană care lasă spațiu normal între rânduri, înseamnă că știi care-ți sunt limitele.
Ce spun despre tine forma în care scrii literele
Dacă litera „l” are o buclă mare: înseamnă că ai speranţe şi visuri foarte mari pentru viitor. Dar dacă litera „l” nu are deloc buclă, atunci înseamnă că visurile tale de până acum probabil că s-au năruit şi nu îţi mai faci alte speranţe.
Ești o persoană care scrie litera „t” cu buclă? Atunci înseamnă că eşti o persoană sensibilă la criticile celor din jur, care poţi părea paranoică uneori. Dacă litera „t” nu are bulcă, grafologii spun despre tine că ești un un angajat ideal, disciplinat şi foarte sigur pe sine. Totuși, dacă litera „t” este tăiată foarte sus, se consideră că ai aspiraţii înalte şi o stimă de sine dezvoltată. În cazul în care litera „t” este tăiată foarte jos: nu ai speranţe mari şi eşti foarte nesigur pe tine.
Litera „y” este subţire: Îţi alegi prietenii cu foarte mare atenţie. Litera „y” are o buclă mare: Ai un cerc larg de prieteni. Dacă litera este alungită, atunci înseamnă că îți place să călătorești, iar dacă scrii litera mai scurt, se consideră că eşti o persoană care preferă să stea acasă, care nu e atrasă de aventuri.
Eşti o persoană care acţionează logic şi care gândeşte foarte mult înainte să facă alegeri, dacă literele se leagă una de alta. În caz contrat, ești o persoană inteligentă și intuitivă.
Dacă faci un cerculeţ gol deasupra lui „i”, înseamnă că eşti o persoană copilăroasă, căreia îi place să se joace. Ai, de asemenea, o latură artistică şi îţi place să ieşi în evidenţă.
Dacă punctul de pe care-l pui pe „i” este unul normal, grafolofii spun că nu îţi place dezordinea şi acorzi deosebit de multă atenţie detaliilor.
De mica am fost cititoare, cărțile mi-au fost mereu la îndemână, amandoi părinții mei citind foarte mult, dar niciodată nu am excelat la școala la Limba Română, pentru că mereu aveam ceva de comentat. Singura dată când am avut un 10 la Limba Română a fost la sfârșitul clasei a zecea când am luat prima și singura mea nota de zece la această materie. A fost luată pentru Luceafărul lui Mihai Eminescu și este nota de care sunt cea mai mândra și pe care o țin minte toată viața.
Ma bucur că la școala copiilor mei înca se mai fac activități dedicate zilei de naștere a marelui poet. În fiecare an la clasa baiețelului meu, doamna învățătoare ( mare fană Eminescu) îi aduce un omagiu prin intermediul copiilor. De fiecare data vine cu informații, cu fișe și îi roagă pe copii să memoreze o poezie ca apoi să o recite în fața clasei.
Dacă ați avut răbdare și ați citit până acum, mai aveți un pic de răbdare și urmăriți acești doi copii de care sunt foarte mandră! Dragoș si Anastasia recitând din Eminescu.
Și dacă tot suntem în ziua Eminescu vreau să vă las versurile mele preferate din toată opera lui:
Iubind în taină…
Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.
Dacă doriți să aflați mai multe despre poetul nostru, vă invit să citiți cartea Doamna Eminescu scrisă de Georgiana Vâju unde rolul principal îl are Veronica Micle, sufletul pereche al lui Mihai Eminescu. O bijuterie de carte, va garantez!
P.S. Mi-aș fi dorit să fi avut parte de mult mai multe clipe de fericire. Soarta a fost destul de crudă cu el.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani (De-aș avea), iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Cartea cu titlul “2021“ se apropie de final, imediat vom începe alta cu titlul “2022“. Vă doresc ca această carte să fie plină de iubire, sănătate, zâmbete multe și toate dorințele să vi se îndeplinească!
Citiți mult, citiți ce vă place, citiți oriunde v-ați afla! Vă iubesc și vă mulțumesc că ați fost alături de mine în acest an!
Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odată… un băieţel pe nume Nicolae. Despre Moş Nicolae s-au scris multe
legende şi povestiri, dar iată ce a ajuns la urechile noastre!
Se spune că Nicolae locuia într-un satuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Pentru că rămăsese orfan şi mostenise o avere destul de mare, în fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.
Timpul a trecut, iar într-una din zile Nicolae a aflat că un tată din satul său era gata să îşi piardă cele 3 fete din cauza faptului că era foarte sărac şi nu avea să le dea moştenire. Un negustor pusese ochii pe ele şi voia să le ia ca să îi fie sclave.
– Nu se poate aşa ceva, s-a gândit Nicolae. Aşa că s-a furisat într-o noapte în casa lor şi a aruncat o pungă plină cu bani în camera fetei celei mai mari.
– Uite, tată, cineva ne-a trimis aceşti bani şi voi putea să mă mărit! Si aşa a fost. Fata s-a măritat cu un băiat care îi era drag şi a fost fericită.
La fel s-a întâmplat şi cu fata mijlocie. Bătranul tată era foarte fericit, dar şi foarte curios să vadă cine era binefăcătorul familiei sale. Aşa că, peste încă un an, s-a hotarât ca, înainte de căsătoria celei mici, să pândească noaptea ca să vadă cine era cel care îi ajuta familia.
Ca să nu fie descoperit, Nicolae s-a suit încet pe acoperiş şi a aruncat săculeţul cu bani pe hornul casei. Acesta a căzut într-un ciorap care era pus la uscat la gura focului. De aici şi obiceiul ca micuţii să primească multe cadouri în şosetele agăţate la sobă sau in pantofiori, lângă uşă, pentru cei care stau la bloc şi nu au sobă.
– Om bun, cum te numeşti? Vreau să ştiu şi eu cine este cel care mi-a adus atât de multă bucurie, să-ţi multumesc pentru salvarea fetelor mele! a spus bătrânul tată.
– Nicolae este numele meu, dar te rog să nu mai spui nimănui ce am facut! Pentru o faptă bună nu se aşteaptă răsplată.
Atunci bătrânul s-a întors la copilele sale, multumindu-i în gând zilnic lui Nicolae pentru bunătatea sa. Iar Nicolae, a continuat toata viata sa sa faca bine de fiecare data cand a putut.
Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu li se arată niciodată copiilor. Se spune că este bătrân şi, când îşi scutură barba deasă, cad şi primii fulgi de zăpadă pe pământ. El îşi dă seama cine a fost cuminte şi cine nu printr-o simplă privire pe fereastra casei şi are cadouri pentru toţi copiii. Cu o singură conditie. Aceştia să-şi lustruiască ghetuţele şi cizmuliţele, să le lase noaptea la uşă şi să spere ca Moşul le aduce mere, nuci, portocale, jucarii şi chiar şi câte o bombonică, deşi dulciurile se manâncă doar cu măsură. Cei neascultători primesc o nuieluşă de măr şi trebuie să aştepte până anul următor ca să găsească în pantofi daruri frumoase.
Dar Moş Nicolae este aşteptat în întreaga lume.
De exemplu, în Germania, pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc o scrisoare pentru Moş şi câţiva morcovi pentru caii care îl aduc pe simpaticul bătrânel. In Franţa se spune că vine călare pe un măgăruş, alături de Moş Nuieluşă, iar la copiii olandezi, moşul ajunge pe mare. In România, de Sfântul Nicolae unii copii pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească şi sa le aduca noroc.
Mai ştiţi şi voi, alte poveşti despre Moş Nicolae? Sunteţi gata să primiti darurile şi anul acesta? Nu uitaţi să curăţaţi ghetuţele şi să fiţi cuminţi!
Recent Comments