Această carte a fost ca frișca în cafea, adică perfectă pentru gustul fiecăruia.
Margot petrece o noapte romantică cu Zach, în Paris și hotărăsc să se întâlnească peste un an la New York. Zis și făcut, anul trece repede și autoarea ne duce în grandiosul New York. Margot simte că toate lucrurile se vor aranja, își va găsi de lucru în bucătăria unui restaurant bun, se va regăsi cu Zach și va avea cea mai bună perioadă a vieții ei în marele oraș. Ce să vă zic, nu prea îi ies planurile. La restaurant este angajată ca spălător de vase și pe Zach nu îl găsește în locul stabilit de ei cu un an în urmă. în schimb, îl cunoaște pe Ben, colegul ei de muncă și acesta se oferă să o ajute să îl caute pe băiatul vieții ei. Cu cât petrece mai mult timp cu fata, încep să apară și sentimentele. Mi-a plăcut tare mult că am simțit atmosfera orașului, autoarea a redat foarte mult din vibe-ul New Yorkului. În sfârșit, apare soarele și pe strada ei, îl regăsește pe Zach și avansează în bucătărie. Dar toate acestea încep să se clatine exact ca piesele de domino cu efecte destul de urâțele și cu victime colaterale. Întrebare: oare Zach este băiatul pe care și-l dorește ea? Cât de tare i-a intrat la suflet Ben? Marele oraș este ce îi trebuie fetei? Margot este fericită? Rămâne să aflați, dacă citiți.
A fost o carte ușurică, pe care am citit-o în câteva ore și care mi-a lăsat un zâmbet pe buze la sfârșit. Este genul de carte indicat adolescentelor care visează la un sărut și la o poveste de dragoste în orașul iubirii, Paris.
Atât de mult mi-a plăcut că pur și simplu nu știu de unde să încep. Să încep cu grafica absolut minunată, care m-a cucerit iremediabil sau cu povestea care mi-a ajuns la suflet?
Voi începe cu grafica care a adus o eleganță povestirii și cărții în sine. Atunci când autorul dorește ca opera lui să fie cât mai bună și investește timp, bani și energie, acest lucru se vede. Da, sunt absolut innebunită după genul acesta de romance. Unul bun, dulce, fără drame, un romance cum îl găsești numai în cărți.
Îi avem pe Chase și Georgia(Gigi) și între ei a fost Riley, care a fost prietena cea mai bună a fetei și iubita băiatului. Fetele decid să se mute împreună într-un apartament cu două camere, Riley să stea cu Chase în cameră și Georgia singură. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Riley se hotărăște să îi părăsească pe cei doi, lăsându-le o scrisoare în care le explică că ea se întoarce la iubirea vieții ei.
Chase și Georgia se trezesc că trebuie să împartă împreună un apartament pe o perioadă de șase luni. Fata este ca un curcubeu, plină de viață și foarte optimistă chiar dacă suferă pentru trădarea prietenei. Chase este foarte tăcut, îndurerat și deloc de acord să împartă spațiul cu această pată de culoare numită Georgia.
Traiul împreună pentru cei doi este o corvoadă. La prima vedere sunt atât de diferiți și ai crede că nu au nimic în comun, că nu îi unește nimic. Un sms trimis aiurea îi pune într-o situație complicată, cei doi trebuie să se prefacă că sunt iubiți pentru câteva zile, zile pe care trebuie să le petreacă în casa părinților ei.
Aici lucrurile se schimbă, prefăcătoria începe să dispară, iubirea răsare timid și îi înconjoară cu totul și nu le mai dă drumul niciodată.
Mult de tot mi-a plăcut această carte. Am savurat fiecare rând și fiecare vers al melodiilor cântate de Georgia. Personajele noastre au fost perfecte, atât de bine construite, atât de frumoase, de iubibile. M-am îndrăgostit de Chase, așa morocănos cum era la început, l-am înțeles, am rezonat cu el. Pe Georgia am iubit-o pentru caracterul ei, pentru puterea de a merge mai departe cu zâmbetul pe buze.
Cel mai mult mi-a plăcut lipsa dramei. Da, stiu viața nu este mereu roz, dar eu în cărțile romantice asta vreau să găsesc, personaje mișto, asumate, puternice și fără drame inutile.
Draga mea autoare, te felicit din suflet și îți mulțumesc pentru aceste câteva ore petrecute în compania personajelor tale perfecte.
Mi-aș dori mult de tot să am cartea și în format fizic însoțită de un cd care să conțină toate melodiile de la începutul ei.
Autoarei îi place să se joace cu știința, îi plac laboratoarele și poveștile de dragoste care se înfiripă între oamenii de știință, ca să nu le zic tocilari 😛 .
Nu mă dă deloc pe spate această autoare, încă aștept acea carte care să îmi placă mult. Cărțile ei sunt draguțe, cu povești clișeice, puerile, cu umor și cam atât. O lectură ușoară și punct.
”Urăsc să te iubesc” ne prezintă poveștile de dragoste a trei prietene, Mara, Sadie și Hannah. Știința le unește pe aceste fete și chiar sunt prietene în adevăratul sens al cuvântului.
Fiecare poveste are un început, un pic de ceartă, o partidă de sex și marele final. Diferența dintre ele este situația fiecărei fete.
Mara moștenește o casă și află cu stupoare că nu este singura proprietară, trebuie să o împartă cu Liam, acesta deținând 50% din locuință. La început se înțeleg ca șoarecele cu pisica. După o perioadă, încep să lase armele jos și ajung să se războiască în așternuturi. Fiecare poveste începe cu acțiunea în prezent, urmată de un capitol cu acțiunea în trecut ca să înțelegem și noi care-i treaba.
Sadie și Erik au o poveste mega puerilă care nu mi-a plăcut deloc. Parcă a fost scrisă de un copil de clasa a 5a. Un plus ar fi că nu cred că un copil ar putea scrie așa scenă de sex. Povestea lor începe cu ei doi blocați într-un lift, ea nedorind să îl mai vadă, încă suferea din cauza a ceea ce credea că a făcut Erik cu o perioadă în urmă.
Și am ajuns la povestea lui Hannah cu Ian. Drăguță și atât, poate un pic mai complexă decât celelalte. Aici, în poveste, nu mi-a plăcut deloc de ea, dar deloc. Mi se pare că faza cu implicatul emoțional la o femeie atât de deșteaptă nu merge. Ea vrea doar sex și atât și când bărbatul o refuză și vrea să o scoată în oraș, aceasta își ia jucăriile și pleacă. Maturitate, ce să zic.
Una peste alta sau mai bine zis unul peste alta, a fost o carte draguță pe care am citit-o și atât. Mi-a plăcut mult relația de prietenie dintre fete. Am găsit câteva fraze amuzante.
Mai am încă două cărți necitite de la autoare, plus cea cu vampiri care este pe cale sa apară. Vă țin la curent dacă celelalte o să îmi placă mai mult decât aceasta.
Cu această autoare niciodată nu dai greș, mereu mergi la sigur. Odată cu ”Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo”, Taylor Jenkins Reid mi-a intrat la suflet și acolo a rămas.
De data aceasta ne surprinde cu o poveste de dragoste mai atipică, o poveste ieșită puțin din tipar.
Prima propoziție a cărții sună așa: ”Nu apuc bine să termin cina alături de familie și de logodnic, că mă sună soțul.” Și de la această frază aflăm povestea Emmei, cea de dinainte de dispariția soțului ei, Jesse și cea de după dispariția lui. Ea s-a căsătorit cu omul iubit, și-au împlinit toate visele, au fost fericiți. Un eveniment nefericit îi desparte pe cei doi, elicopterul în care se afla el, se prăbușește și este dat dispărut. Nu aș vrea vreodată să fiu în această situație, nu reușesc să îmi închipui nici măcar pentru o secundă cum se simte o așa pierdere. Își revine foarte greu, suferă până la epuizare și apoi începe să se adune și să învețe să trăiască fără soțul ei. În viața ei, apare Sam, un băiat alături de care a lucrat ea în librăria familiei în liceu și ușor, ușor, începe să trăiască din nou, își dă voie să iubească, să își dorească să fie fericită. Când crede că lucrurile intră pe un făgaș normal, primește un telefon care o anunță ca soțul ei trăiește. Și stăteam și mă întrebam, eu oare ce aș alege? M-aș întoarce la soțul pe care l-am iubit și îl iubesc, sau rămân cu persoana din prezent care m-a ajutat să respir din nou, să iubesc din nou?
Pur și simplu din momentul în care am luat cartea în mână nu am putut să o mai las până nu am ajuns la sfârșitul ei. Poveștile autoarei sunt senzaționale și atât de intense, cu subiecte care îți ating niște corzi ale inimii.
M-am abținut cu greu să nu mă uit la sfârșitul cărții să văd cu cine rămâne. Am citit și am încercat să mă pun în locul ei. Au fost momente când am înțeles-o, dar au fost și momente când mi s-a părut că este o femeie de moravuri ușoare.
Am citit o carte despre iubire, acea iubire care te ridică pe cele mai înalte culmi, despre familie care indiferent de situație va fi acolo și te va sprijini și ai pe umărul cui să plângi, despre viață, în general, cu bune și rele.
Vă recomand din suflet să citiți această carte, indiferent dacă o să fiți în tabăra lui Jesse sau în tabăra lui Sam.
Să nu uitați, să citiți, orice gen, dar citiți și transmiteți această pasiune și celor din jurul vostru.
Anul acesta mi-am propus ca numele meu să nu fie pe nicio comandă la editura Bookzone sau Midnight Books, dar când am văzut că vor apărea cărți de această autoare, mi-am încălcat promisiunea. Ce pot spune sigur este că dacă această serie ar fi fost scoasă la altă editură, sunt 100% sigură că ar fi fost mai atent tradusă.
Primul volum m-a dezamăgit tare mult și din cauza numărului de pagini, dar și din cauza poveștii care a fost atât de rapidă că am citit prima pagină și pufff, m-am trezit la sfârșit. Maddie a fost îndrăgostită dintotdeauna de Chase, amândoi nutreau sentimente unul pentru celălalt, dar nu a fost să fie. Niște lucruri s-au întâmplat și s-au îndepărtat unul de altul chiar dacă fiecare tânjea după celălalt. Când se apropie cel mai bine doi oameni? La o nuntă, normal, când iubirea plutește în aer și mai ales dacă împarți aceeași cameră cu persoana de care ești îndrăgostit. Eu am o vorbă: doi proști, o pereche. Este valabil în cazul celor doi, noroc că le-a venit mintea la cap, la final.
Volumul doi a ridicat ștacheta și mi s-a părut cel mai bun dintre toate. Chad este aruncătorul vedetă al echipei Nationals, unul dintre cei mai buni jucători, dar cu o reputație de mare fustangiu. O cunoaște într-o seară pe Bridget, într-un club de noapte și seara se termină când fata fuge din apartamentul lui. Soarta face să o reîntâlnească peste un timp și să afle că este colega de birou a lui Maddie. Are loc un sărut care apare în toate ziarele și conducerea clubului face ca trenul pe șine. Îi angajează acestuia o femeie, o profesionistă, pe Alana Gore, care să îl ajute să își salveze reputația și să nu fie dat afară de la club. Aceasta, după ce vede poza cu el și Bridget sărutându-se, îi vine minunata idee ca cei doi să se prefacă că au o relație serioasă. Și de aici începe o poveste foarte mișto, despre asumare, schimbare și despre iubirea care apare când te aștepți mai puțin. A fost foarte dulce acest volum. Mi-a plăcut atât de mult de Bridget. Sub toată înfățisarea ei de curcubeu, se ascundea o femeie care voia să fie iubită.
Volumul trei îi aduce în prim plan pe Alana și Chandler. Alana se află în pericol, cineva o amenință și primul om la care se gândește pentru protecție este Chandler, pentru că acesta cu asta se ocupă, protejează oamenii. Fata este singură pe lume, nu are pe nimeni, nu are familie, nu are prieteni. De la protejarea ei până la iubire și pasiune descarcată între așternuturi este un pas mic, mai ales că a existat o atracție puternică de la prima vedere. Relația celor doi se transformă în ceva mai mult mult decât o relație profesională. Alana își dorește iubire, își dorește să fie apărată, să aparțină unei familii și le primește pe toate odată cu frumușelul Chandler.
Și acum să vorbim un pic despre această serie. Nu se ridică la nivelul autoarei, dar să ținem cont că a fost scrisă în 2012 și de atunci aceasta a evoluat foarte mult. Poveștile au fost mega clișeice, ușor de citit, puerile pe alocuri, cu fraze amuzante de multe ori și cu multă încărcătură sexuală. Aștia doi din ultimul volum au făcut sex cât pentru tot neamul lor :D.
Mi-a plăcut foarte mult relația dintre frați, au fost foarte uniți și mereu gata să sară unul în ajutorul celuilalt. Au fost foarte cinstiți și direcți unii cu alții. Niciodată nu au spus ce a vrut să audă celălalt, mereu și-au spus adevărul chiar dacă era neplăcut.
Ca să fiu și un pic cârcotașă, cred că traducătoarea a făcut o pasiune pentru cuvântul „prinsoare” pentru că l-a folosit de multe ori.
Una peste alta a fost o serie drăguță, perfectă pentru un weekend când îți propui să lenevești și să citești ceva relaxant.
Și, ca de fiecare dată, vă îndemn să citiți, să nu renunțați la această pasiune atât de frumoasă.
Nu-i ușor să fugi de fericire – Laura Frunză – 480pag
Am citit câteva cărți traduse de autoare și mi-a plăcut stilul ei de traducere. Normal că am luat și cartea, mai ales când am aflat că este și romance. După citirea poveștii am ajuns la concluzia că traducerea și scrierea unei cărți sunt două lucruri destul de diferite și una nu o ajută pe cealaltă.
Da, mi-a plăcut mult scriitura, dar povestea m-a dezamagit un pic. Nu am simțit acel zvâc, a fost mult prea liniară, dar cu toate astea un pic sufocantă.
Ileana și Bogdan au fost colegi la liceu, drumurile lor s-au despărțit și s-au reîntâlnit după mulți ani. Cu ocazia reuniunii de 20 ani de la terminarea liceului, cei doi au avut mai mult timp împreuna, seara terminându-se în camera de hotel a Ilenei. După această noapte începem să aflăm mai multe despre cele două personaje. Ileana este un fotograf renumit, pozele ei fiind expuse peste tot. Bogdan, văduv cu două fete. Ileana nu știe ce înseamnă dragostea, toată viața ei a fost abandonată, respinsă. Bogdan este bărbatul cuminte, familist convins, un tată bun pentru fetele lui, dar foarte depășit de situație.
Cu cât petrec mai mult timp cei doi, cu atât se implică mai mult. Întrebarea este dacă Ileana va rămâne sau va continua să fugă? Rămâne să citiți ca să aflati.
Despre personaje pot spune că mi-a plăcut mult de tot Ileana, o femeie foarte puternică ținând cont de ce copilărie a avut. Un profesionist desăvârșit, o femeie frumoasă, independentă, cu multe răni în suflet. Am rezonat cu ea și am înțeles-o până la capăt și am iubit-o. Bogdan nu mi-a plăcut, mi s-a părut un bărbat slab care încerca să facă față situației, dar care se și plângea și se compătimea singur, abia spre sfârșit și-a mai revenit și a început să fie bărbatul pe care îl așteptam de la începutul cărții. Da, am înțeles situația lui, dar pe mine nu m-a convins. Au fost câteva lucruri prin carte pe care le-am simțit ca de umplutură, care nu au adus un beneficiu cărții, dar nu i-au făcut niciun deserviciu, au umplut niște pagini.
Mi-a plăcut mult de tot explicația alegerii numelui fetei de către tatăl acesteia chiar dacă nu a reușit să se bucure de fetița lui.
Da, povestea celor doi poate fi oricând povestea oricărui cuplu, lucrurile petrecute în carte se petrec în zilele noastre, dar aș fi vrut altceva, un pic mai mult de poveste antrenantă, de zvac.
Nu pot spune că mi-a displăcut cartea, dar pot spune că m-a obosit, mi s-a părut un pic cam sufocantă.
Ca de obicei vă spun că nu trebuie să fiți de acord cu părerea mea, vă recomand să citiți cartea și să citiți în general. Gusturile nu se discută și asta este farmecul lecturii, părerile diferite au frumusețea lor.
„ Ne vedem pe Venus” este povestea Miei, o poveste pe care îmi doream să o descopăr încă de când a apărut traducerea cărții. Simțeam că o să îmi placă mult și că mă voi atașa de personaje. Exact așa s-a întâmplat.
Mia este o puștoaică de aproape 18 ani, abandonată de mama ei după nastere, crescută în multe orfelinate și apoi într-o familie adoptivă foarte rece. Problema ei cea mai mare este că are inima bolnavă și are nevoie de o operație pe care fata nu vrea să o faca înainte de a-și cunoaște adevărata mamă.
Kyle este un băiat care sta în vecinătatea Miei, un băiat cu niște traume mult prea mari pentru un tânăr. Prietenul lui cel mai bun a murit într-un accident de mașină, Kyle fiind la volan. Celălalt prieten care era cu ei este imobilizat într-un scaun cu rotile. Cele mai negre gânduri îi vin în cap băiatului și Mia îl salveză. De fapt, dragostea îi salvează pe amândoi.
Cei doi pleacă în Spania cu scopul ca fata să își găsească mama biologică. Trec prin tot felul de aventuri, străbat o mare parte a acestei țări până fetei i se face foarte rău și ajunge la spital și este nevoită să îi spună lui Kyle tot adevărul. Ea a omis foarte multe lucruri să îi spună băiatului și mare i-a fost uimirea când a văzut că acesta nu o părăsește. Cea mai mare frică a fetei era frica de abandon, toata lumea în viața ei a abandonat-o.
Vă invit să citiți o carte despre vindecare, iubire, viata și moarte.
Mi-a plăcut foarte mult povestea celor doi. Am iubit modul în care au fost alături unul pentru celălalt, modul în care au crescut și s-au maturizat împreună.
Mi-a plăcut mult că am simțit emoție pe tot parcursul lecturii și prin intermediul poveștii am văzut o parte din Spania, am simțit că sunt și eu cu cei doi în călatoria lor.
Da, ”Îndrăgostit lulea„ a fost ce trebuie, tare mult mi-a plăcut.
Hannah îl cunoaște pe Fox în perioada când se întoarce cu sora ei, în locul natal al tatălui lor biologic. Drumurile lor se despart, ea se întoarce în Los Angeles, el rămâne în Westport. Chiar dacă între cei doi nu s-a consumat niciun moment romantic, el nu o poate uita, este mereu în mintea lui.
Hannah revine în Westport cu echipa de filmare a studioului unde lucrează, va locui la Fox și va încerca să își facă șeful gelos.
Să le luăm pe rând, mi-a plăcut maxim că ea nu a profitat de numele tatălui vitreg pentru a avansa în carieră, a vrut să se descurce singură, să învețe fiecare pas al acestei meserii.
Faptul că a locuit cu Fox, nu a făcut altceva decât să le intensifice sentimentele și să le fie greu să stea unul departe de celălalt. El nu se credea suficient de bun pentru dânsa, fata nu credea că el se gândește la ea. Când și-a dat seama că șeful îi acordă în sfârșit atenție, nu a mai fost interesată pentru că inima ei era deja arvunită.
Foarte greu le-a fost celor doi. Chiar dacă sentimentele au apărut și au fost destul de profunde, teama era cea care dicta . Nu au îndrăznit să facă pasul cel mare, să se arunce într-o relație. El era un bărbat sexy, care atragea atenția tuturor doamnelor, dar era un simplu pescar pe când ea visa să ajungă mare în industria cinematografică.
Mi-a plăcut tare mult cum a aranjat autoarea lucrurile pentru ei. Fiecare detaliu a fost un plus al cărții, autoarea știind să se joace cu cuvintele și cu intensitatea sentimentelor.
Faptul că nu s-a pus accent pe scenele intime a fost marele plus al cărții, povestea fiind accentuată de sentimente, de dorințe, de iluzii, de speranță.
”Îndrăgostit lulea!” este genul de carte pe care nu poți să o lași din mână, care îți captează toată atenția și te atrage în poveste de parcă ai face parte din ea.
De mult timp nu am citit o carte cu atât de multă suferință. Parcă autoarea a vrut să arate câtă durere pot duce doi oameni. Categoric această carte nu a fost pentru mine. M-a lăsat cu durere de cap din cauza tristeții, a suferinței, a lucrurilor rele care li se întâmplau celor doi.
Logan și Alyssa sunt personajele noastre. El este un drogat, cu niște părinți la fel. O mamă care este dependentă de droguri și uită să aibă grijă de familia ei. Un tată drogat și foarte violent. Altceva nu a văzut Logan în casa lui decât droguri și bătaie. Alyssa este o fată muncitoare, talentată, cu un tată care a părăsit familia și cu o mamă cu o inimă de gheață. El este rău, ea este bună. El este uleiul, ea este apa. Nu au ce cauta împreună, dar totuși o fac și nu se termină bine. El nu poate fi ce își dorește ea. Ea îi suportă prea multe. Inima nu are rațiune.
Copiii aștia doi au suferit toată cartea, abia la sfârșit a ieșit un pic soarele pe strada lor, dar cu mare greu.
Nu spun că a fost o carte rea, nu, deloc, a fost o carte prea răvășitoare pentru mine. Eu consider că viața este destul de grea, de dură și nu pot să citesc cărți cu atât de multă tristețe. Mă deprimă tare de tot. Eu caut bucurie, veselie și la sfârșit să rămân cu un zâmbet mare pe față.
Recent Comments