Mereu am spus că scriitura Laurei o recunosc dintr-o mie. Are ceva original, care nu poate fi confundat.
De data aceasta, autoarea m-a dus într-o lume misterioasă, în Londra anului 1898. Nu se pierde deloc în detaliile vremii, ea intră direct în poveste. Băiețelul familiei Wortham urmează să împlinească frumoasa vârstă de 7 ani și mama, împreună cu sora lui, merg la un magazin de jucării, din Londra, ca să îi cumpere un cadou. Trenulețul electic pare să fie cadoul perfect, dar nu știu dacă chiar este cadoul perfect. 😀 În momentul în care trenulețul este montat, lucruri ciudate încep să se întâmple în casa familiei. Copiii sunt martorii evenimentelor ce au loc în camera de joacă de la etaj. Mai departe povestea ni se desfășoară înaintea ochiilor exact cum merge trenul pe șine, destul de repede și oprind doar în stațiile mari. Mi-au plăcut tare mult cum au fost creionați copiii din aceasta poveste. Cât au fost de inteligenți pentru vârsta lor, cum au reușit să pună lucrurile cap la cap exact ca într-un puzzle. Off, aș mai avea atâtea de zis, dar ar fi spoilere și trebuie să citiți, să intrați în povestea și în lumea pe care a construit-o Laura.
Mereu am spus că îmi place maxim bunătatea din scrierea Laurei. Indiferent că vorbim de demoni, de vampiri, de regi, de copii, ea mereu vede luminița de la capătul tunelului și ne lasă la sfârșitul fiecărei cărți cu credința că mereu binele va invinge.
Recent Comments