Sfârșitul șoaptelor Decembrie 1989 – Ruta Sepetys – 350pag
Când a apărut această carte am fost destul de revoltată. Nu am înțeles de unde atât de multă încântare că o autoare straină scrie despre o perioadă grea a existenței noastre ca popor. Am citit câteva cărți despre perioada comunismului scrise de autori români, care au trăit pe propria lor piele tot ce a scris Ruta Sepetys în carte.
Începutul ni-l prezintă pe Cristian Florescu, un tânăr de 17 ani, racolat de Securitate pentru a da informații despre familia de americani în a cărei casă lucrează mama lui. Puștiul era, să zicem, destul de dezghețat pentru acele vremuri, dacă ținem cont că începutul cărții este în luna octombrie a anului 1989, adică atunci când vulcanul era pe umplere, spre răbufnire. Ne este prezentată perioada octombrie 1989 – decembrie 1989. Eu am trăit foarte puțin în comunism, nu îmi pot da cu părerea dacă a fost bine sau rău. Știu că în fiecare an mergeam șase săptămâni în vacanță în Ungaria, nu îmi lipsea mâncarea și în general nu îmi lipsea nimic. Poate am fost eu mai norocoasă, nu știu, și tocmai de acea nu vreau să mă pronunț. Comuniștii au facut foarte mult rău acestei țări, culturii noastre, peste care au trecut cu buldozerul. Despre asta nu se spune în carte, nu a interesat-o pe autoare, că deh, cultura nu aduce marketing… Vreau să vă spun despre impactul pe care l-a avut această carte asupra mea, a unui om care nu a trăit foarte mult în comunism. Subliniez de mai multe ori acest aspect, pentru că nu mă raportez la mine, mă raportez la povestea din carte. Impact zero, nu am simțit nimic, am simțit povestea foarte fadă, fără pic de emoție. Despre Cristian nici nu știu exact ce să zic, nu am rezonat cu el decât aproape de final și atunci doar pentru faptul că dictatura a fost înlăturată. Aș fi vrut să citesc mai mult despre Timișoara, pentru că acolo a izbucnit flacăra revoluției. Aș fi vrut mai multă emoție și mai ales aș fi vrut să fie prezentat măcar un lucru bun care s-a petrecut în acea perioadă. Toată cartea este învăluită într-o notă cenușie, care nu are credibilitate din punctul meu de vedere. La un moment dat se amintește și de Nadia Comaneci că a fugit din țară. Care a fost rostul acestei informații?
Nu am rezonat cu această carte și aceasta este strict părerea mea. Am mai citit cărți cu această temă și am plâns pentru toată suferința. Aici am citit niște informații sub forma unei povești, aruncate într-o carte cu un markenting foarte bun și atât.
Dacă vorbim despre comunism eu vă recomand să-l citiți pe Marius Albert Neguț cu cărțile “Îngeri rătaciți” și „Inocența păcatului”, autor care a trăit pe pielea lui comunismul și cartea „Trenul de Trieste” scrisă de Domnica Rădulescu. Povestea reală a autoarei, cum a reușit să fugă din țară și prin ce a trecut până la libertate. O carte sfâșietoare din multe puncte de vedere.
Mai am o singură chestiune de comentat și mă retrag. La un moment dat, eroul nostru ajunge în camera băiatului americanilor și vede la acesta o pereche de pantofi sport negru cu roșu marca Air Jordan…și cu asta am încheiat părerea mea.
Și ca de obicei nu trebuie să fiți de acord cu mine. Sunt sigură că această carte a avut și va avea fanii ei. Dar totuși, nu suntem chiar proștii planetei, ca toată lumea să scrie cât de rău ne-a fost nouă în dictatura lui Ceaușescu. Oare așa se scrie de toate tările care au fost în situația noastră?
Cartea se poate comanda de aici: www.edituraepica.ro
Recent Comments