December 12, 2022

Vreau Crăciunul înapoi – L.M.Aria – Editura Ink Story

Un an întreg aștept luna Decembrie ca să mă pot bucura de magia acestuia. Filmele de pe Diva și, mai nou, Netflix, îmi încălzesc serile răcoroase de iarnă, dar nimic nu se compară cu o carte bună și o ciocolată caldă. În privința cărților cu acțiunea plasată în această perioadă sunt foarte pretențioasă. La mine Crăciunul trebuie să fie cum este în filme și până acum o singură carte mi-a adus Crăciunul acasă.

Am fost foarte nerăbdătoare să citesc „Vreau Crăciunul înapoi” și am rămas tare dezamăgită. Nimic din carte nu m-a dus cu gândul la această minunată sărbătoare. Cartea am simțit-o ca pe un ghiveci. A fost din fiecare gen literar, dar care sub nici o formă nu a fost pe gustul meu.

Să începem cu începutul. O avem pe Jessica, o tânără care nu mai poate simți magia Crăciunului deoarece această sărbătoare îi aduce aminte de părinții decedați mult prea devreme, într-un accident de mașină, exact de Crăciun. Ea este într-o relație cu Mike de exact 2 ani și cinci luni, cum ne va spune chiar el. Este ziua în care ea îi va întâlni părinții. Este cu el de ceva vreme, dar nu știe unde locuiește și rămâne foarte uimită cât de mare este casa lui. Prima neconcordanță am găsit-o când pe prima pagina a zis că a pornit centrala termică la primele semne de frig, ca apoi să ne spună că a doua zi a băgat radiatorul în priză. Bun, mai departe. Jessica este Super Women, să vă spun câte a reușit ea să facă exact într-o ora: era în pat când i-a sunat telefonul și Mike a anunțat-o că vine după ea în 60 de minute ca să meargă să îi întâlnească părinții ( după 2 ani și 5 luni de relație). În exact o oră, pentru că Mike este extraordinar de punctual ea se dă jos din pat, se îmbracă, pleacă la magazin să cumpere o sticlă de vin, admiră fulgii care cădeau din cer, se întoarce acasă, se spală pe cap și pe corp, se îmbracă, se aranjează, își caută un ruj și wow, în minutul 59 era gata. 😀 . Vreau să fiu și eu așa operativă dimineața când trebuie să duc copiii la școală. Autoarea ne spune că fata se încalță cu o pereche de cizme cu toc, dar când ajunge la casa părinților lui Mike îl admiră pe acesta că nu are pic de zăpadă pe pantofi, dar ei i-a ajuns zăpada până la sosete. Întreb, nu dau în cap: la rochie roșie, elegantă și cizme cu toc se poartă sosete, nu dresuri? Ajung la casa iubitului și mama se oferă să îi arate locuința, dar ne este descris doar bradul. Fata este cerută de soție de Mike, are un moment de panică, refuză, pleacă, își cumpară un bilet de avion și fuge. Avionul se defectează si este obligat să aterizeze de urgență undeva, într-un sat, ca apoi acel sat să se transforme în oras… detalii.  Aaa, prin apropierea satului era un aeroport 😀 . Fata este luată de la aeroport de un băiat, care se oferă să o ducă până în centru să își găsească chirie. Ce credeți? Satul/orașul nu avea taxi, mașină și este transportată cu o trasură trasă de cai. Bun, ajunge la o cabană, se cazează, merge în centru face cumpăraturi cu nemiluită, ea care era foarte atentă cu banii. La cabană încep să se întâmple lucruri ciudate, supranaturale. Află că proprietarii cabanei au avut un accident, fata a murit, iar soțul este internat în spital, în coma, care, ce să vezi, era frate cu băiatul care a luat-o de la aeroport, adică Philip. Jessica începe să comunice cu fantoma din casa, presupune că este soția decedată, merge la spital să îl salveze pe soț. Și nu oricum merge la spital, merge cu taxi 😀 . O găsește și Mike care ii spune că mai bine se despart, se supară pe Philip, care a mințit-o și puf se îndrăgostește de Oliver 😀 . Cine este Oliver? Puneți mâna și citiți.

Aaa, până nu uit. Aș fi vrut o delimitare geografică a acțiunii. A fost frustrant că nu am știut unde se desfășoara acțiunea. Am aflat doar numele satului și atât. Voiam mai mult. Nu m-a ajutat deloc să văd cu ochiul minții locul unde s-a desfășurat povestea, nici prima parte a poveștii, nici a doua.

Poate că am părut răutăcioasă, nu asta a fost intenția mea, dar îmi rezerv dreptul de a-mi spune părerea despre o carte, pe care am dat bani și pe care am așteptat-o mult. Al naibii curier a ajuns în UK mai repede decât în România. Și mai am o problemă, de ceva vreme sunt foarte curioasă cine editează cartea, cine o traduce, chestii din astea care țin de bucătaria internă. Proastă idee. Apropo, știți cum se numește un editor care ia toate editurile mici la editat? Traseist literar. 😛 Aceasta a fost o glumă și vă rog să o tratați ca atare.

Da, această carte nu a fost pentru mine și îmi pare rău pentru timpul pierdut. Aceasta este părerea mea și nu trebuie să fiți de acord cu mine. Sunt sigură că fiecare carte își are cititorii ei.

Și pentru că știu că am fost fată rea și Moș Crăciun oricum nu mai vine la mine, mai adaug un lucru: dragi autoare alegeți-vă cu grijă persoanele care vă editează manuscrisele. Poate ar fi timpul să aveți un beta reader, cineva din exterior care să fie sincer cu voi. Acest sfat nu este valabil pentru toată lumea, se știu ele care ar avea nevoie de un editor bun.