Am citit un roman istoric care m-a cucerit de la prima până la ultima pagină. Cu o copertă superbă, o scriitură minunată, povestea foarte bine creionată, presărată pe alocuri cu elemente fantastice ,„Cele patru oglinzi ale adevărului” este cartea pe care eu o recomand cu mult drag, iar autoarea urca foarte sus în topul scriitorilor care scriu impecabil.
O parte mare din carte am citit-o afară, în parc, când supravegheam copiii la joacă și astfel am înțeles mai bine spiritul libertin al personajului nostru, dorința lui de libertate. Orice om are dreptul la libertate și suntem norocoși că trăim în vremuri mai pașnice și sclavia a fost abolită.
Pe Ștefan l-am cunoscut când era doar un pui de om, care locuia în casa unui vânător din pădurile Moldovei. Avea darul de a înțelege animalele și de a vorbi cu ele. L-am urmat la mănăstire, acolo ajungând pentru a-și perfecționa talentul de desenator. La vremea aceea era un puști naiv, cu o imaginație foarte bogată, avid de cunoaștere, foarte ușor influențabil. Soarta i l-a scos în cale pe Miro, pe care l-a considerat prietenul lui, pe care l-a ajutat, pe care l-a îngrijit atunci când acesta era la un pas de moarte. Miro este exact omul de care toată lumea ar trebui să se ferească, îți este prieten până are avantaje, apoi se descotorosește de tine ca de o cârpă uzată. Exact așa a făcut și Miro cu Ștefan, ca să își salveze pielea l-a vândut ca pe un sclav. Dumnezeu a fost bun cu el și i-a scos în cale un stăpân bun, un doctor alături de care avea să călătorească până la Constantinopol. I-am fost tovarășă invizibilă în călătoria lui către libertate, am plâns alături de el, m-am înfuriat la fiecare nedreptate care era comisă și aș fi vrut să intru în carte și să zic că nu este corect, că nu așa trebuie procedat.
Detaliile vremii au fost redate extraordinar de bine, de aici văzându-se documentarea atentă a autoarei și romanul devenind unul perfect.
în fiecare dintre cele patru oglinzi ni se relatează o bucată din viața lui Ștefan, copilul credul, devenit matur mult înaintea timpului.
Călătoria personajului nostru din cetatea Sucevei, atât de frumos descrisă, și până în Constantinopol a fost și o călătorie interioară, o cunoaștere a sinelui, o lecție de viață.
Personajele au fost foarte bine creionate, aș zice că autoarea s-a teleportat în trecut pentru a se documenta și a știut exact cum să descrie fiecare peisaj, situație, emoție si trăire.
Vă mai spun un singur lucru, luați cartea în mână, uitați-vă la coperta și încercați să vă imaginați ce se ascunde în spatele ei. Vă zic eu că orice v-ați gândi este 1% din ce a putut să scoată autoarea. Coperta este răvășitoare din foarte multe puncte de vedere, dar pe aceastea le veți afla doar citind cartea.
Un roman pentru care cinci stele sunt foarte puține, o carte pe care eu o recomand din toată inima.
Cartea se poate comanda de aici: www.editurahyperliteratura.ro
Recent Comments