Maxim mi-a plăcut această carte. Îmi era tare dor de o astfel de poveste, cutremurătoare, dar totuși atât de dulce.
Lizzie și-a pierdut soțul și trebuie să învețe să fie și mama și tată pentru fetița ei. Tristan și-a pierdut soția și copilul și trebuie să meargă mai departe, să respire din nou. Ce se întâmplă când aceste două suflete atât de rănite se întâlnesc? Vă zic eu, se naște o poveste de dragoste foarte frumoasă.
Toată lumea îi zice lui Lizzie să stea departe de Tristan că nu este ce îi trebuie ei, dar mai ales Tanner care este prietenul cel mai bun al fostului soț. Unii oameni ascund secrete urâte și sunt în stare de niște fapte greu de înțeles.
Tristan nu vrea decât să învețe cum să trăiască fără soția și copilul lui, cum să nu se mai simtă vinovat, cum să respire făra ei.
Cei doi se vor apropia datorită suferinței lor, își vor alina unul altuia rănile și vor începe să spere din nou.
Normal că nimic nu este ușor, au de înfruntat o problemă destul de serioasă, viitorul lor depinde de rezolvarea acesteia.
Am citit cartea cu atât de multă plăcere. A fost despre iubire, familie, despre a doua șansă și despre iertare și împăcare cu tine însuți.
Până la această carte nu am citit nimic de autoare. Celelalte cărți ale ei nu m-au atras deloc, toată nebunia care s-a creat în jurul craiului Leu nu a fost pe gustul meu și am stat deoparte.
Așa cum mă stiți, scriu exact ce simt la finalul lecturii. Când intru în poveste, nu stau să mă gândesc de cine este scrisă, la ce editură, intru în poveste și punct.
Nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut.
Îl avem pe Patrick Man, un bărbat frumos care se pregătește pentru o campanie electorală, el candidând la primaria unui oras. Este un bărbat văduv, soția lui, Sandra, a murit în urmă cu doi ani, un bărbat care nu a putut să treacă peste această suferință, care nu își găsește locul, care suferă foarte tare. O cunoaște pe Aria care seamănă foarte mult cu soția lui decedată și devine obsedat de aceasta. O amețește, o vrăjește, o amenință, o domină, toate acestea fără să o iubească. L-am urât din tot sufletul meu pentru felul cum s-a purtat cu Aria. Nu este un personaj cu care eu am rezonat. El nu era un om nebun, era un om care suferea și care dorea să o mai aibă puțin pe soția lui și s-a folosit în cele mai urâte moduri de Aria. Eu nu am simțit nici până la sfârșit că el s-a îndrăgostit de ea, și-a găsit cumva liniștea, dar nici vorbă de dragoste. Inima lui îi aparține pe veci soției.
Aria s-a îndrăgostit nebunește de el, nici nu avea cum să îi reziste, omul acesta putea să îngenuncheze cel mai puternic om. Cu Aria am rezonat, în cele mai multe momente am înțeles-o, când o femeie este îndrăgostită speranța moare ultima și ea a sperat că Patrick se va îndrăgosti de ea, nu de sosia Sandrei.
Din punctul meu de vedere, cartea a fost cam lălăită pentru gustul meu, un pic sufocantă. Am avut foarte multe momente în care am simțit că autoarea se repetă, că se bate pasul pe loc.
Începutul cărții este sfâșietor, acele scrisori mi-au adus lacrimi în ochi și nici nu vreau să imi imaginez prin ce trece o persoană care a pierdut pe cineva drag. După prefața tulburătoare, autoarea a început cartea cu o scenă de dragoste. Eu aș fi făcut trecerea mai lină. Mi s-a părut mult prea bruscă trecerea de la acele scrisori la o scena de dragoste, scrisă frumos, dar cred că trebuia un pic altfel. Asta este părerea mea, așa am simțit eu.
Mi-a plăcut omul politic Patrick care încerca să fie corect într-o lume unde domnește corupția. Am luat parte la o campanie electorală, am văzut și la tv cum stau lucrurile. Mi-a plăcut accentul pus pe discursurile lui, pe modul cum încerca el să facă lucrurile, că dorea să rămână curat. Ceea ce a scris autoarea despre alegeri vom avea tot timpul să le vedem anul acesta live, nu uitați ca urmează patru serii de alegeri.
Din punctul meu de vedere cartea s-a terminat la pagina 488. Restul nu își mai avea rostul, pentru că s-a dus povestea într-o zonă a telenovelelor și nu a mai fost pe placul meu. Da, aș fi ințeles unele lucruri dacă autoarea lăsa mici indicii pe parcursul cărții, poate a lăsat, dar eu nu le-am simțit și nu am înțeles întorsătura de situație de la sfârșit.
Suferința poate face din cel mai puternic om, un om foarte slab. Trebuie să fii tare ca să nu cazi în depresie după o pierdere care ți-a lăsat sufletul pustiu. Cu toate astea nimic nu justifică multe dintre acțiunile lui Patrick. A dat dovada de egoism. Aria a fost foarte puternică, i-a adus liniște, o familie și echilibru în viață.
Ar mai fi lucruri de spus, dar mă opresc aici. Vă invit să citiți cartea și să vă formați propria părere. Nu trebuie să fiți de acord cu mine.Fiecare om înțelege cartea din mai multe privințe și o trece prin anumite filtre. Puteți să fiți sau să nu fiți de acord cu mine, dar vă recomand să citiți, niciodată să nu vă opriți.
Știți cum se zice: de la ură până la iubire este un pas mic. Afirmația aceasta se potrivește de minune personajelor noastre Jules și Josh. Pe cei doi îi știm din volumele anterioare, Josh este fratele Avei, iar Jules este una dintre prietenele ei. Protagoniștii noștri sunt ca șoarecele și pisica, nu rezistă un minut într-o încăpere fără să se certe. Antipatia dintre cei doi atinge cote înalte. Josh se pregătește să devină medic și unul foarte bun. Jules dorește să treacă examenul de admitere în barou. La relații pasagere se pricep cel mai bine cei doi. Dar ce facem când antipatia se transformă într-o relație de tip prieteni cu beneficii? Adică acel tip de relație bazat pe sex, foarte mult sex.
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult de tot acest volum. Replicile dintre ei sunt foarte spumoase, umorul este ridicat la rang de artă. Interacțiunea lor, care la început era bazată doar pe sex, încet, încet, s-a transformat într-o relație, sentimentele începând să apară. Și ca în orice poveste, trebuie să existe și un personaj negativ, sau un trecut urât al unuia dintre personaje. Cineva din trecutul fetei apare după șapte ani și îi dă viața peste cap. Trebuie să facă un lucru de care nu va fi mândră și care aproape că îi va aduce pierderea lui Josh. Rămâne de văzut care vor fi consecințele faptelor ei.
Ce mi-a plăcut foarte mult a fost rezolvarea situației care exista între Alex și Josh. Autoarea a știut să le evidențieze punctele slabe și punctele forte ale acestora și i-a ajutat să treacă peste încăpățânare și să își mai acorde o șansă.
Trebuie să va spun și ce nu mi-a plăcut: partidele de sex mega exagerate care sfidează anatomia și funcționarea unui organism, în rest numai de bine.
Da, acest volum mi s-a părut cel mai bun dintre cele trei traduse la noi și îl aștept cu interes pe ultimul. Povestea Stellei se anuntă a fi una foarte interesantă.
Știți ce se întâmplă când în viața unei tinere apare o triplă nenorocire? Vă zic eu: părinții trimit acestă domnișoara cât mai departe de casă ca să poată să își repare inima frântă. Lili își pierde bunica mult iubită, iubitul o părăsește, iar prietena ei cea mai bună pleacă foarte departe de Miami, orașul lor natal și locul unde și-au făcut atât de multe planuri. Parinții decid că trebuie să o scoată din acel mediu și o trimit la o rudă în Anglia. Aici, fata descoperă o nouă lume, poate să fie în același timp cubaneză, dar poate să se descurce și în ploioasa Anglie, mai ales când la orizont apare un băiat frumos, Orion. Acesta, ușor, ușor, își face loc în inima fetei și îi arată că poate fi fericită și în altă parte, asta neînsemnând că își uită originile. Lila cucerește pe toată lumea cu rețetele ei, acestea sunt moștenite de la bunica ei și de fiecare dată îi ies impecabile și ajung la sufletul celui care le gustă.
Începutul cărții a fost ușor plictisitor și fata m-a enervat pentru că prea își plângea de milă. Bine, am și înțeles-o, avea aproape 18 ani și toată viața îi era dată peste cap. În momentul în care lucrurile au început să se aseze și inima ei să se vindece, s-a transformat într-o fată foarte mișto, care era plăcuta de toată lumea. Orion a fost ca glazura de pe o prajitură. Acesta s-a infiltrat în inima și viața fetei și i-a arătat Anglia, așa cum o vede el, a înțeles-o și a lăsat-o să plece, chiar dacă el a rămas cu inima frântă. Oare va înțelege Lila că poate face ce vrea oriunde? Și că niciodată nu va fi judecată dacă vrea să își trăiască propria viață? Va alege iubirea?
Vă recomand o carte despre o tânără care găsește dragostea acolo unde se aștepta mai puțin, dar mai ales despre cunoașterea de sine, despre maturizare și asumare.
Nu pot spune că sunt mare fană a cărților autoarei Linda Howard. Am citit câteva dintre cărțile ei și atât.
”Trandafiri și Dragoste” a fost o lectură foarte relaxantă. Mi-a amintit de cărțile anilor 90, pe care le citeam din biblioteca mamei. Povestea a fost una ultra mega clișeică, dar nu a deranjat, a fost placută la citire.
Cartea ne oferă povestea de dragoste dintre Dee și Lucas. Două personaje foarte pasionale, încăpățânate, care nu ar renunța la crezul lor pentru nimic în lume.
Dee rămâne stăpână pe ferma familiei, după ce părinții mor. Ea trebuie să învețe foarte rapid cum se administrează o fermă și că trebuie să muncească din greu ca să se mențină pe linia de plutire. Nu s-a lăsat învinsă de niciun obstacol, a învățat tot ce trebuia să facă și o femeie și un bărbat pe lângă o fermă. În momentul în care lucrurile au intrat pe un fagaș normal și fata era foarte mulțumită, apare Lucas care o tulbură și îi dă viața peste cap. Acesta se întoarce la ferma părinților, dorind să o facă cea mai profitabilă din zona. Vrea să cumpere ferma lui Dee, dar când o cunoaște pe aceasta și le dorește pe amândouă în viața lui. Fata nu cedează farmecului eroului nostru cu una cu două și schimbul de replici dintre cei doi este unul foarte spumos.
Așa cum bănuiți, nu totul a fost roz și acel au trăit fericiți până la adânci bătrâneți a venit un pic mai tarziu. Ca un roman să fie complet și complex îi trebuie o intrigă, o gâlceavă, un pic de supărare și mai ales un punct culminant.
Dacă doriți să aflați care a fost intriga acestei cărți, vă invit să o citiți.
Din start vreau să vă zic că puștoaica din această carte, Keiko, este genul de prietenă adevărată cum se găsește odată în viață.
Keiko, Audrey și Jenna sunt cele mai bune prietene. Această situație se schimbă în vara de dinaintea clasei a șaptea când Jenna este obligată să își petreacă vacanța cu tatăl ei, în altă parte. Începerea școlii le aduce împreuna pe cele trei fete, dar ele nu mai sunt la fel. Audrey este genul de prietenă care vrea să fie în centrul atenției, lumea să se învârtă în jurul ei și dacă nu ești cu ea, ești împotriva ei. Jenna este fata foarte politicoasă, cu bun simț, dar care știe să se retragă în momentul în care nu se mai simte bine într-un grup. Keiko este prietena pe care și-o dorește toată lumea, genul de fată care nu ar vrea să supere pe nimeni și ar vrea să împace pe toată lumea.
Când Audrey decide că ele trebuie să își caute un iubit, să aibă diferite activități și să participe la Balul Toamnei, lucrurile se schimbă, măștile încep să cadă și adevărata față a personajelor iese la suprafață.
Keiko este pusă în fața unor decizii care îi vor schimba viața. Fata va trebui să învete că prietenia este o stradă cu două sensuri. Iar când în peisaj apare iubirea, deciziile trebuie luate rapid. Oare ce va alege fata noastră?
A fost vrajă sau vrăjeală – Simona Tanăsescu – 292pag
Nu știu dacă a fost vraja sau vrăjală, dar mie mi-a plăcut. Ideea cărții a fost una foarte bună.
Povestea de dragoste dintre Daniel și Ambra a fost una tumultoasă, ieșită din granițele normalului. Ea putea să îi fie pierirea, întrucât prezența ei ar fi activat declanșarea unui blestem străvechi.
El, un medic cardiolog foarte bun, care rezolvă toate problemele inimii, însă nu putea să își vindece propria inima. Suferea de o boală rară a inimii, o boală care nu îl lăsa să se bucure de viață pe deplin.
Ea, rezidentă, se transferă de la un alt spital, la domnul doctor Daniel Filipescu. A fost de ajuns o singură privire ca blestemul să se declanseze și să îi pună în pericol viața lui Daniel.
A fost draguț de urmărit povestea, cum au încercat cei doi să își dea seama ce se întâmplă cu ei, de ce gândurile se îndreaptă în permanență unul către celălalt. Au fost puși la grele încercări, trebuiau să demonstreze sorții că sunt făcuți unul pentru celălalt. Personajele secundare ale cărții au adus un plus, au umplut frumos povestea și așa ne dăm seama că avem nevoie de familie și de prieteni langă noi.
Un plus al cărții au fost acele vrăji, ilustrate atât de frumos în carte. Eu nu aș încerca să le invoc în creierii nopții că cine știe ce spirite trezesc.
Aceasta mi se pare cea mai bună carte a Simonei. Abordează un stil care i se potrivește. Nu am simțit niciun pic de forțare, niciun pic de epatare, iar lipsa părților +18 plus a fost un mare câștig al cărții.
P.S. Dacă doriți să aflați mai multe despre familia de boieri Filipescu, vă invit să faceți un tur în Bellu alături de Damian Anfile.
Cum să-i reziști unui Lord – Evie Dunmore – 448pag
Nu știu dacă din cauza celor 1000 de elefanți care îmi tropăie în cap, dar nu am reușit deloc să rezonez cu povestea. M-a plictisit crunt, m-au iritat multe greșeli de editare, iar povestea mi s-a părut sufocantă.
O avem pe Lady Lucie și pe Tristan. Cei doi se știau de mici copii, amândoi având o pasiune, în secret, unul pentru celălalt. Trecând anii au ajuns într-un punct unde amandoi își doreau același lucru, să fie majoritari la una dintre principalele edituri din Londra. Fiecare avea motivele lui. El îi spune că îi cedează o parte din acțiuni dacă petrec o noapte împreună. O noapte se transformă in două, apoi în trei …
Lucrurile nu sunt așa de simple pentru că tatăl lui Trista îl vrea însurat pe acesta și să îi dăruiască moștenitori cât mai curând posibil și face o alianța de logodnă cu verișoara lui Lucie. O încrengătură a naibii. Tristan este amenințat de tatăl lui că îi va face rău mamei, care aceasta era în doliu și în depresie după ce primul copil i-a murit.
Mai apar și alte persoanje, fiecare cu treaba lui, un pic de dramă, un pic de intrigă și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Mi s-a părut înfiorător de greu de citit, parcă nu o mai terminam, iar greșelile m-au iritat maxim. Nu înteleg de ce editura nu tratează cu mai multe seriozitate editarea cărților.
Nu știu dacă titlul este cel mai potrivit. Nu reflecta 100% ideea cărții care este foarte bună.
Mă așteptam la cu totul altceva de la această carte și cu cât citeam mai mult, cu atât eram mai fascinată. Cred în continuare că esențele tari se țin în sticluțe mici.
Sakiz Sardunya este o fetiță cu un nume special (mușcată curgatoare inseamna numele ei), un nume care nu ii plăcea deloc și mereu îi cerea mamei sale să i-l schimbe pentru că toată lumea râdea când auzea cum o cheamă. Această fetiță era foarte isteață, voia mereu să afle lucruri noi, se refugia cu orele între coperțile unei cărți și își dorea să facă lumea un loc mai bun. Părinții ei sunt obligați să părăsească orașul lor pentru o săptămână și fetița este dusă în alt oraș, la bunicii ei. Acolo are parte de aventura vieții ei și înțelege foarte multe lucuri. Nu contează cum te cheamă, atât timp cât tu te iubești pe tine. Nu trebuie să te intereseze ce cred ceilalți despre tine dacă tu știi că nu ai greșit cu nimic. Trebuie să crezi în visele tale, să zâmbești, să te bucuri de toate lucrurile frumoase și mai ales să ai mare încredere în tine. Drumurile pe care ți le alegi în viață nu sunt ușoare, toate drumurile conțin obstacole, depinde de tine cum le treci.
Vă recomand cu drag această minunație, o recomand și copiilor spre citire.
” Pe vremuri, copiii treceau printr-o grămadă de aventuri. Se jucau pe străzi și își lăsau imaginația să zburde. Uneori deveneau pirații, alteori cowboy, alteori extratereștrii. Acum le este interzis să iasă. Și ce fac în casă? Ori își petrec vremea cu jocuri electronice, ori se uită la televizor.”
”- Nu uita, iubitorii de cărți sunt peste tot. Nu contează dacă sunt bogați sau săraci, de la sat sau de la oraș, femei sau bărbați, tineri sau bătrâni. Îi recunoști imediat. Sunt un pic retrași. Au o imaginație foarte bogată.Oamenii din jurul lor nu îi pot înțelege de fiecare dată. Din cauza asta sunt un pic singuri. Ei spun cele mai frumoase povești. Acești oameni au un punct comun: mulți dintre ei ori au găsit globul fermecat, ori urmează să îl găsească, la fel ca tine…”
Am mers pe mâna Danei și bine am făcut. Chiar dacă nu sunt mare fană a romanului istoric, pot să recunosc că a fost o carte foarte bună. Povestea a curs lin, scriitura simplă, dar cu o muzicalitate delicată. În timp ce citeam mi-au venit în minte vorbele unei măicuțe, pe care am cunoscut-o la sfârșitul anului trecut, la Voroneț, care zicea că le-a dat Dumnezeu multe și străinilor, dar nouă ne-a dat istorie, o istorie din cele mai vechi timpuri și niște conducători cum astăzi nu se mai fabrică. Cred că măicuța se gândea la Dromihete. Lumea anului 2024 ar avea nevoie de un astfel de conducător și politicienii ar trebui să fie ca oștenii care îi stăteau de-a dreapta lui Dromihete. Primul ministru ar trebui sa fie Daizus și lumea ar fi un loc mai bun.
Citind “Regatul lupilor“, m-am dus în copilărie când ore întregi citeam povestiri istorice sau povești nemuritoare și visam ca în viitor să am și eu parte de un flăcău curajos ca în aceste povești. Dromihete a fost un conducător bun, drept, cu judecată dreaptă și mereu în slujba oamenilor și a lui Zamolxe.
Trebuie să vă mai spun că povestea de dragoste dintre Daizus și Tomira a fost marele plus al cărții. Doar mă știți că mă hrănesc cu povești de dragoste.
”Regatul lupilor” este cartea care te duce în niște vremuri demult apuse, în care conducătorii aveau demnitate, curaj și răspundere. Vorbim de niște vremuri în care lumea se bucura de binele altuia, când vorba dulce mult aducea, când nici un sacrificiu nu era prea mare pentru binele poporului.
O spun fără falsă modestie, am început cartea de gura Danei, dar atât de tare m-a prins și atât de mult mi-a plăcut încât recomand această carte tuturor iubitorilor de lectură bună. Cred că fiecare dintre noi am avea ce învața de la personajele cartii și trebuie să vă spun că nu au fost puține.
Legenda lui Dromihete este la un click distanță, dar eu vă invit să citiți cartea, este mult mai mult.
Felicitări, Simona. Ești o scriitoare foarte talentată.
Recent Comments