Vila Aquamarine – Monica Ramirez – Editura Bookforge

Vila Aquamarine – Monica Ramirez – 466 pag

“Clădirile dispar. Oamenii dispar. Secretele rămân…

Un salt în timp printr-o scrisoare rătăcită între paginile unei cărți vechi te aduce în mijlocul Blitz-ului londonez.

Un oraș sub asediu. Teroare. Curaj. Spirit de sacrificiu.

Luptă sau mori.

Dispari din propria viață.

Dar nu uita să trăiești din plin până în ultima clipă“.

“Vila Aquamarine“ este  ultima carte publicată de Monica Ramirez și vă spun sincer că a urcat direct pe podium. Cinci steluțe sunt prea puține. Da, așa se scrie o carte, așa se construiește o poveste plină de adrenalină, o poveste atent documentată.

Avem două personaje principale. Tessa și Tara. Două femei foarte puternice, care au reușit de fiecare dată să se ridice de jos. Cu cât greutățile erau mai grele, cu atât făceau ele față mai bine.

Tessa ne duce în trecut, ne poartă într-o lume care era foarte instabilă la acea perioadă. Am simțit fiecare cuvânt al descrierii Blitz-ului Londonez. Am avut momente în care mi-am ridicat privirea din carte și m-am uitat pe geam, am ascultat liniștea nopții, eram în siguranță. Este atât de mișto să citești o carte și înaintea ochilor tăi să se deruleze acțiunea ca un film.

Tara ne poartă în prezent și prin intermediul descoperirilor ei aflăm trecutul. Aceasta găsește o scrisoare  misterioasă care o poartă într-un trecut plin de durere, de suferință, de război, de adrenalină.  Așa vom ajunge să o cunoaștem pe Tessa și să trăim  pentru un timp în Vila Aquamarine, să simțim atmosfera vremii, să facem cunoștință cu familia  Rathmoore și să le aflăm secretele. Scrisoarea este o bucată dintr-un puzzle. Trebuie descoperite celelalte bucăți pentru a ajunge la opera finala.

Trecerea de la trecut la prezent a făcut ca citirea cărții să fie cursivă, autoarea nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Fiecare informație a venit exact atunci când a trebuit. Personajele au intrat în scena exact la momentul potrivit și și-au jucat rolul impecabil.

Nu vreau să mă gândesc ce au trăit bieții oameni atunci când timp de atătea luni Marea Britanie a fost bombardată, câte vieți s-au pierdut, câtă durere. Trebuie să ai putere ca să poți să scrii despre așa ceva și să îți iasă atât de bine. În toată durerea aceea, autoarea a redat speranța. Niciodată nu va fi doar rău, la un moment dat va veni și binele.

Mi-a plăcut atât de mult cum și-a construit autoarea povestea. Câtă importanță a dat fiecărui lucru, fiecărui personaj, fiecărui moment. Descrierile au fost exact cât trebuie astfel încât și imaginația noastră să își facă treaba. Documentarea a fost făcută la liniuță, dialoguri inteligente și captivante. Și, da, dacă vă întrebați, să știți că și iubirea a fost prezentă.

Ca de obicei, vă invit să citiți, orice, dar citiți! (și citiți și autori români pentru că scriu foarte bine).

Și, în încheiere vă las un citat care mi-a plăcut mult de tot: „ Dar nu contează, la Operă te duci nu pentru spectacol, ci pentru a fi văzut de cine contează.”

P.S. Monica Ramirez poate oricând concura cu orice autor străin și va ieși, cu siguranță, câștigătoare.

Cartea se poate comanda de aici: www.bookforge.ro