“Tristețea grădinii de Șofran“ a ajuns pe primul loc în preferințele mele, atunci când vine vorba despre cărțile autoarei. Cu o scriitură impecabilă, am simțit că fac parte din poveste, am văzut fiecare detaliu scris de autoare, am simțit mirosul merelor și am fost vrăjită de povestea dintre coperți.
Julia și Simon Hall s-au cunoscut pe vremea când erau studenți și au rămas împreună devenind o familie. Amândoi erau talentați și visau să devină niște scriitori cunoscuți. Simon a avut deja partea lui de faimă cu apariția primului său roman. Julia s-a lasat pe ea pentru a-și sprijini soțul, un soț egoist, plin de el, care era foarte gelos pe calitățile soției sale. Cel de-al doilea roman al lui Simon se lasă așteptat, acesta nu își găsește inspirația și cei doi decid să părăsească aglomeratul Brooklin pentru o viață mai liniștită în Sleepy Hollow, locul copilăriei și al adolescenței fetei noastre. Ei ajung să locuiască la conacul lui Elliot Stokes, pe acesta cunoscându-l destul de personal când cei doi au urmat un curs. Și de aici nu mai ai timp să respiri, atât de multe informații îți oferă autoarea că nu ai timp să stai, ești prins în poveste. Aceasta este construită exact cum își construiește un păianjen pânza, încet, fir cu fir și mai ales foarte atent la detalii pentru ca la sfârșit să iasă o capodoperă.
Lucrurile scapă de sub control, legende ies la lumină, Julia devine din ce în ce mai interesată de misterul reginei locale a șofranului. Secrete ies la suprafața și nimeni nu este ceea ce pare. Micile indicii, atenția la detalii, descrierea conacului și mai ales a imprejurimilor, atmosfera înfricoșătoare pe alocuri, fac aceasta carte să fie una perfectă.
Mi-a plăcut foarte mult toată povestea, cărțile cu legende mă atrag și știți cum se spune că fiecare legendă are și un sâmbure de adevăr și Julia o să îl simtă pe pielea ei.
Felicit autoarea pentru modul în care a creionat povestea celor doi și mai ales pentru sfârșitul pe care l-a gândit pentru poveste.
Îmi doream un astfel de final pentru Julia și mă bucur tare mult că nu am fost dezamăgită.
Și vă mai spun un singur lucru și nu vă mai rețin: coperta este atât de inspirată încât, și după ce am citit cartea și am inchis-o și m-am uitat la fata cu flori de șofran pe rochie, am vizualizat întreaga poveste. Acesta este un lucru extraordinar, autorul să poată să transmită o poveste și printr-o copertă atât de inspirat aleasă.
Recomand mereu și oricând cărțile autoarei Monica Ramirez!
Cartea se poate comanda de aici: www.edituraup.ro
Recent Comments