October 2022

Este foarte greu să scrii o părere despre o carte scrisă de un autor care îți este apropiat sufletului tău.

În ziua în care draga noastră autoare a împlinit 35 de ani, scumpa ei mamă s-a gândit să îi facă un cadou inedit. I-a organizat o petrecere surpriză 2in1 😀 , ziua ei și lansarea volumului „Pamfletul de duminică”, carte care a fost tipărită sub egida editurii Librex.  Vă spun că a ieșit un eveniment pe care, noi, cei prezenți, nu îl vom uita niciodată. S-a plâns mult, s-a zâmbit și mai mult, s-a vorbit, s-au făcut poze, toate acestea fiind ingredientele perfecte ale unei seri de început de toamnă.

Foarte mulți dintre noi știu că Vera scrie pamflete, că ne face duminicile mai frumoase, ne aduce zâmbet pe buze.

„Pamfletul de duminică” conține 50 de pamflete. La prima vedere pare foarte ușor să scrii un pamflet după o situație, un eveniment sau chiar o persoană, dar vă zic eu că nu este. Dacă am încerca, mulți dintre noi nu am reuși să scriem o strofă care să aibă cap și coadă.

Conform Dex pamfletul înseamnă specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Și trebuie să vă zic că Verei îi iese foarte bine și pentru că are talent și pentru că societatea noastră îi dă foarte multe subiecte de pamfletat.

Îmi amintesc de un pamflet al ei care a stârnit revoltă mare în mediul online și s-a lăsat cu mult block pe Facebook. Vera, prin pamfletele ei ne poartă prin toată societatea noastră și ne arată cât de defectuasă este, câte bube are și cât de departe suntem de a fi bine.

Trebuie să recunosc că plăcerea mea vinovată sunt pamfletele care o au eroină principală pe mama autoarei, poeta Nicoleta Tudor.

Și în încheiere vă las un pamflet care mi-a plăcut mult și care cred că o descrie perfect pe autoarea Veronica Amuza:

Fac ce vreau

Lumea zice că-s rebelă

Și tot fac lucruri pe dos,

Când trebuie să port dantelă

Eu imi pun tricou pufos.

Lumea zice că-s uitucă,

Dar eu uit cu bună știință,

Tot fiind mereu pe fugă

Fac ce-mi este cu putință.

Fac ce vreau, atunci cand vreau,

Chiar dacă pare hilar,

Dupa nimeni nu mă iau,

Asta să vă fie clar.

Volumul de față cuprinde 13 povestiri  din categoria Mystery&Thriller. Nu mai este o surpriză pentru nimeni că îmi plac foarte mult autorii Tritonic.  Dar oamenii aștia chiar merită citiți, promovați, distribuiți și felicitați. După mai multe cărți Noir ( Noir de București, Noir de Timișoara, Gastro Noir, Noir de Brașov), a venit și rândul unui Noir de Cluj. Sincer, mi se pare cel mai reușit volum de povestiri. Se simte că a fost o carte muncită. Nu cred că este ușor să scrii o poveste, chiar și scurtă, cu o acțiune într-un anume oraș și să îți și iasă. Fiecare poveste și-a avut acțiunea în Cluj și l-am văzut din mai multe ipostaze, prin prisma personajelor.  Pe unii autori i-am mai citit și le-am recunoscut scriitura. Pe alții acum i-am citit prima dată și am fost foarte impresionată. Domnișoarei Bianca Tămaș i-am spus că abia aștept un volum mai dezvoltat pe tema povestirii ei. Plăcerea mea vinovată este Sorin Matache care deschide această carte și este pe punctul de a fi mâncat, la propriu, de Papa Chef 😀 . Curioși, nu?

Fiecare poveste are farmecul ei, misterul ei, fiecare poveste rezolvă un caz, ne spune o poveste. Cineva spunea, la un moment dat, că ducem lipsă de povești. Eu cred că le putem avea, dacă știm unde să căutăm.

Cred că această carte satisface mai multe gusturi literare. Suntem purtați în pădurea bântuită din Cluj, apoi vedem cum stă treaba cu vecinii noștri din bloc, ca apoi să fim duși la un meci de fotbal, să participăm la un documentar zguduitor, să ne relaxam într-o sesiune psihologică și ușor-ușor să parcurgem fiecare poveste în parte, bineînțeles alături de o cafea, exact cum ne îndeamnă și Anton Demetriade. Oare cum este să îți faci o listă cu niște oameni cărora le-ai făcut rău și să aștepți răzbunarea?

Eu vă recomand acest volum, vă invit să-l citiți, să faceți cunoștință cu autorii și, dacă vă place, să scrieți despre el. Dacă nu vă place, înjurați-mă pe mine pe privat. 😛

Cartea poate fi comandata de aici: www.libris.ro

În cazul acestei cărți mă bucur enorm de mult că am împrumutat-o de la bibliotecă. Cautam pe Libris.ro să văd numărul de pagini și când am văzut prețul cărții m-a luat cu amețeală. 59 de lei o carte de 188 de pagini? Cu scrisul foarte mare, cu mult spațiu alb și cu o poveste pe care eu nu am înteles-o, am ajuns la concluzia că am pierdut două ore din viața mea 😀 .

Cartea ne prezintă povestea Andanei, în vârstă de 21 de ani care își dorește să devină detectiv, exact ca și tatăl ei. Pentru a obține ce dorește, tatăl îi dă o misiune. Aceasta trebuie să găsească o fată, Mia, care a dispărut în urmă cu 24 de ani. Andana împreună cu prietenul ei, Dio, pornesc în aventură ca să gasească această persoană dispărută. În loc să se elucideze misterul, am fost tot mai confunză și m-a bulversat trecerea de la vis la realitate. Nu știu care este mai slab scris, planul din vis sau realitatea… Aaa, elementul de fantasy sau SF chiar nu l-am înțeles.

Ce se întamplă mai departe, vă invit pe voi să citiți sau poate mă credeți pe cuvânt când vă spun că nu merită să vă pierdeți timpul. Hai că v-am amețit de tot 😛 .

Clar, această carte nu este pentru mine. În cuvântul înainte, autoarea ne spune ca ea a scris ce a simțit, ce a văzut, eu îi spun că eu nu am simțit nimic, de văzut nici pomeneală 😀 . Și mai vreau să citez tot din autoare și apoi mă duc să dorm 😀 : “ Nu căutați sensul vieții într-o carte, acesta e înăuntrul vostru și pentru fiecare în parte acest sens e diferit. Cărțile sunt doar niște indicatori ce ne ajută să pătrundem mai adânc în propria personalitate.“  Și cu asta acuzarea își încheie pledoaria 😀 .

Cartea se poate comanda de aici : www.libris.ro