Interviul Săptămânii – Allex Trușcă

Bună ziua! Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru timpul acordat.

Mulțumesc și eu pentru ocazia de a (mai) sta de vorbă, felicitări pentru site și la cât mai mulți urmăritori!

1.Când ați simțit că este timpul să așterneți pe hârtie ideile pe care doreați să le impărtășiți cu publicul cititor?

Acum câteva sute de ani, într-o altă viață, așa mi se pare când mă gândesc la asta. Mai recent, prima dată am încercat în generală și apoi liceu, când îmi găsisem o muză. Scrisesem pe atunci poezii și câteva proze scurte, fantastice sau horror. Am renunțat la orice tentativă de scris pentru mult timp, și, pe la vreo 33-34 de ani, când citeam „Jocul Îngerului”, una din cărțile tetralogiei lui Zafon, mi-am reamintit de vechea mea pasiune. Și de atunci, am făcut greșeli, ca orice începător, am fost dezamăgit, ca orice debutant care crede că orice zboară se mănâncă, am învățat din greșelile mele sau ale altora, am ascultat sfaturile celor cu mai multă experiență în literară, m-am înconjurat de oameni de încredere și am evoluat.

2. Cât durează documentarea pentru o carte?

N-aș putea spune că există o regulă sau vreo limită, în mod evident dacă scrii despre ceea ce cunoști nu vei petrece același timp ca atunci când vrei să te documentezi despre ceva în afara ariei tale de expertiză. Uite, să-ți dau un exemplu, pentru o proză scurtă de două-trei pagini, am citit vreo douăzeci de articole despre transformarea cenușii umane în diamante, care, așa ca fapt divers, sunt la fel de „reale” ca și cele naturale. Așa că, dacă vă e greu să vă despărțiți de un fost iubit, soacră sau mătușă și doriți să-i purtați pe post de cercei sau colier, vă pot da câteva referințe. Întorcându-ne la documentare, mă intereseazăca ceea ce scriu să fie credibil și realist (în contextul textului respectiv), deci nu-mi impun un timp limită pentru documentare. Mă deranjează tare mult, ca atunci când citesc o carte, să găsesc tot felul de inadvertențe și sper să-i scutesc pe cititorii mei de asemenea neplăceri. 

3. Aveți un ritual de scriere? Sunt lucruri pe care le faceți și lucruri pe care nu le faceți înainte de a vă așeza la scris?

Aș vrea să fiu mai disciplinat în această privință, să am un ritual bine pus la punct, dar viața mea e atât de agitată în ultimul timp încât abia reușesc să fur din când în când câteva momente pentru scris. Pot să spun că funcționez destul de bine când am termene limită. De obicei trag de timp, până când am cât de cât clară povestea în minte, apoi în al doisprezecelea ceas o aștern în word, o las o vreme fără să mă ating de ea, apoi o recitesc, tai, corectez, mă minunez ce prostii am scris. Asta referitor la proza scurtă, la roman e mult mai complicat, necesită un alt soi de angajament, aici fac fișe ale personajelor, o schiță a romanului (n-am spus c-o și respect în totalitate). Dacă-i vreun lucru pe care nu-l fac? Nu scriu ceva doar de dragul de a fi în rândul lumii sau doar pentru că respectivul subiect e la modă acum.

4. Pentru a scrie o carte, este nevoie doar de talent sau trebuie să citești foarte multe cărți inainte?

Dacă aș fi un pic răutăcios, aș spune că e nevoie să ai mai multe cărți citite decât scrise. Și de preferat ar fi să citești din mai multe genuri literare, autori buni din diferite epoci și colțuri ale lumii, că dacă citești mereu aceeași poveste, doar cu numele personajelor schimbate, tot limitat rămâi. Și neapărat, trebuie citită și literatură autohtonă, că momentan te adresezi cititorilor din România, nu? Evident că îți trebuie talent, că nici de cântat nu poți dacă n-ai voce și ureche muzicală, nici de dansat dacă ai două picioare stângi, nici de pictat dacă tot ce știi să desenezi e un apus de soare în mare. De fapt, acum poți face orice și oricum, cu un marketing potrivit, dar asta-i altă poveste. Și, pe lângă talent și multe cărți citite, mai trebuie ceva: studiu, fie că mă refer la cursuri de scriere, gramatică sau efectiv analiza, disecția cărților citite. Nu trebuie uitați nici cititorii beta de încredere, care să-ți dea una după ceafă, de preferat la figurat, să-ți arate posibilele puncte slabe ale textului. Și după ce ai scris cartea aia, sau mă rog, primul draft (că doar nu crezi că e gata când ai pus ultimul punct, nu?) îți trebuie și un pic de noroc, să-și găsească editura potrivită. Da, norocul e important și el, că sănătate au avut și cei de pe Titanic.   

5. Care a fost cartea copilariei dumneavoastră? Ați copilărit într-o casă înconjurat(ă) de cărți?

Am crescut într-un sat în Oltenia, la vreo 3 kilometri de oraș. Ai mei aveau o bibliotecă, nu prea mare, dar în acel moment pentru mine a fost de ajuns. În plus, în fiecare an în care luam premiul I, că eram un tocilar, mama mergea cu mine la singura librărie din oraș și-mi cumpăra una-două cărți, ceea ce pentru mine era o mare satisfacție. Pe lângă cărțile de povești și basme, nu cred că greșesc când spun despre romanul „Încântare” al scriitorului gorjean Sabin Velican că a fost cartea copilăriei mele. Apoi, în topul preferințelor mele erau cărțile lui Jules Verne, mai ales „Castelul din Carpați”, „De la Port-Said la Mombasa” al lui Henrik Sienkiewicz, „Bătrânul și marea ” al lui Hemingway că eram obsedat de pescuit, și „Comoara din Insulă” de R.L. Stevenson.

6. Credeți în puterea exemplului atunci cănd vine vorba despre copii și lectură?

Cred în puterea exemplului în orice domeniu, nu numai când vine vorba de copii și lectură. Nu mi se pare corect și normal să ceri cuiva să facă un anumit lucru, dacă tu nu îl faci. Apoi, mi s-ar părea un pic utopic ca tu, părinte sau frate mai mare, să te aștepți ca cel mic să stea cu nasul în bibliotecă dacă tu nici nu mai știi cum se deschide o carte. Evident, există și excepții, dar știm cu toții că în general, copiii fac ce văd de la părinți. Asta-i un fel de armă cu două tăișuri, cred că toți am învățat asta pe pielea noastră, dar prefer să vorbesc despre psihologie și lucruri moștenite de la părinți după cel puțin două beri.

7. Vă rog să ne împartașiți ceva ce publicul nu știe despre dumneavoastră.

Nu-mi place să fiu apelat cu dumneavoastră de către cititori. 🙂 Ah, vă mai pot spune că în copilărie eram convins că aveam o comoară îngropată în grădină, dar nu voia nimeni să mă creadă, așa că m-am pus la treabă, aveam de gând s-o găsesc singur. Am făcut praf culturile de morcovi, sfeclă și cartofi cu târnăcopul, m-am durut și mâinile de la bătături, și fundul de la bătaia primită.

8. Cum au reacționat persoanele din jur  în momentul în care au văzut publicată prima carte a dumneavoastră?

Unii au privit asta cu scepticism și neîncredere, alții au fost curioși, alții au fost entuziasmați. Fix ca în viață, în absolut orice acțiune ai întreprinde, vei găsi cel puțin câte un reprezentant al fiecărei categorii menționate. Acum, dacă stau să mă gândesc puțin, poate dacă aș fi scris proză realistă, ar fi fost mai multe persoane entuziasmate sau curioase, dar consider că literatura fantastică îmi este mai potrivită. Sau, și mai precis, prefer să scriu un amestec de realitate și fantastic.

9. Caracterizați-vă ultima apariție literară în trei cuvinte.

Aoleu, să-i ceri unui scriitor să descrie ceva în doar trei cuvinte, este din perspectiva mea, aproape un sacrilegiu, dar te iert, că-mi ești dragă. 🙂 O să mă refer aici la ultimul roman, cel publicat la Editura LITERA, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană, și anume, „I put a spell on you…”  , 1) real, fantastic, contemporan; 2) dragoste, adulter, fantasme. Cam greu, prefer să văd părerile cititorilor.

10. Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor dumneavoastră?

Să aibă încredere că vor veni zile mai bune, să aibă grijă de ei, de sănătatea lor mintală și să citească în continuare autori români. Avem mulți scriitori buni însă, din păcate, unii nu sunt foarte vocali sau vizibili pe rețelele sociale și n-au nici un marketing puternic în spate. I-aș ruga pe cititori ca atunci când descoperă un autor care le place, să-l recomande și cunoscuților. Dacă întâlnesc o carte bine scrisă, dar cu un subiect care nu i-a atras, să spună mai departe, s-o ajute să-și găsească cititorul potrivit. Dacă o carte mult prea lăudată este slabă din toate punctele de vedere, să spună și asta, mai salvăm copaci, timp și bani.

Vă mulțumesc pentru răspunsuri! Vă doresc inspirație și spor la scris!

Mulțumesc și eu. Cu drag, Allex Trușcă.

Cartea autorului Allex Trușcă poate fi comandată de pe site-ul www.litera.ro